Miturile greceşti şi bugetul UE
Grecia este leagănul civilizaţiei europene şi mama mai multor mituri care pot fi reciclate în metafore jurnalistice. Stînca lui Sisif, muncile lui Hercule sau butoiul Danaidelor au fost deja mult folosite pentru a ilustra situaţia în care se găseşte ţara şi guvernul său. Permiteţi-ne să adăugăm aici povestea lui Dedal.
Precum arhitectul închis de regele Minos, împreună cu fiul său Icar, în labirintul pe care el însuşi îl construise, UE este blocată de criză în aşa hal încît toate drumurile duc în fundături. Pe de o parte, politica de austeritate impusă grecilor de un an de zile nu numai că nu a avut practic niciun efect asupra reducerii deficitului şi asupra reformării unui sistem corupt şi ineficient, ci, aşa cum mulţi experţi avertizaseră, ea a compromis potenţialul de creştere economică, necesară pentru a ieşi din criză. Pe de altă parte, planurile de salvare: cele 110 miliarde promise au adîncit prăpastia psihologică între europenii din Nord şi cei din Sud, şi au condus la o îmbăţoşare a Germaniei în negocierile europene, fără a-i uşura pe greci sau a oferi adevărate perspective de ieşire din criză.
O altă direcţie posibilă ar fi restructurarea datoriei greceşti. Dar fundătura este imediată, deoarece liderii europeni se tem de reacţia pieţelor şi de o extindere a crizei către alte ţări din zona euro. În acelaşi timp, unii dintre aceşti lideri iau iniţiative în scopul de a intensifica integrarea economică şi în direcţia unui "federalism de criză", conducînd la crearea unei euro-obligaţiuni şi la o coordonare supranaţională a politicilor fiscale şi bugetare. Dar în acest caz, demersul lor se loveşte de interesele divergente ale ţărilor membre. Şi, în orice caz, adîncirea integrării politice şi economice merge împotriva curentului opiniei publice, care îşi exprimă euro-scepticismul în urnele de vot.
Pe scurt, oriunde ne-am îndrepta privirea, UE-Dedal este în poziţie proastă. Şi precum personajul mitului, va trebui să găsească o cale de a ieşi prin partea de sus labirintului. Surprinzător, Comisia Europeană este cea care oferă un element de soluţie. Săptămîna aceasta, în prezentarea proiectului de buget pentru 2014-2020, executivul comunitar califică drept "finanţări prioritare" "proiectele transfrontaliere în domeniul energetic, al transporturilor şi al tehnologiilor de informaţii" şi propune o "sporire semnificativă a bugetului prevăzut pentru cercetare şi inovare în scopul de a investi în competitivitatea noastră, precum şi fonduri suplimentare în beneficiul tineretului european".
Cu alte cuvinte Comisia identifică domeniile în care europenii ar trebui să investească (şi să se investească) pentru a ieşi din declinul economic şi social în care sînt îmbîrligaţi. Din păcate, aceste perspective frumoase sînt contradictorii cu politicile impuse ţărilor în criză – şi chiar şi majorităţii ţărilor europene – de către Bruxelles şi de statele membre. Şi ştim foarte bine că intenţiile bune ale Comisiei înainte de negocierile care urmează nu o angajează la nimic, deoarece va putea da vina pe state, sau chiar pe Parlament, dacă toate aceste ambiţii vor fi diluate.
Austeritate reală contra ambiţii pe hîrtie: liderii europeni nu vor putea guverna mult timp în contextul acestei contradicţii pe care popoarele din Europa o simt în viaţa de toate zilele. Icar, fiul lui Dedal, şi-a pîrlit aripile în timp ce uita de realitate.
Eric Maurice (născut în 1972) este jurnalist francez, redactor şef al presseurop.eu. După ce a făcut studii de istorie şi jurnalism, a început să lucreze, din anul 2000, la Courrier international, unde a fost responsabil pentru Franţa, a transmis actualitatea nord-americană şi a condus serviciul Europa de Vest.
