Mark Knopfler la Bucureşti
Mark Knopfler – vocalist, chitarist şi compozitor şi fondator al formaţiei britanice Dire Straits – va concerta la Sala Palatului din Bucureşti, joi, 25 aprilie 2013. Muzicianul a acordat un singur interviu în România, care a fost difuzat de Smooth Radio pe 31 martie 2013 şi pe care îl veţi putea citi în paginile revistei Dilema veche de joia aceasta. Pînă atunci, vă oferim un mic fragment, spre delectare.
„Am fost copilul care stătea cu nasul lipit de vitrina magazinului cu chitare şi încă îmi amintesc momentul în care am îndrăznit să-mi aleg de pe perete prima chitară dintr-un magazin din Newcastle. Era o chitară spaniolă, nici nu ştiam cum s-o ţin în mînă, dar mi-o doream cu disperare, şi cum o dădeam eu jos de pe perete tipul din magazin mi-a spus: „Dacă o scapi, am să-ţi scap şi eu una!”. Prima chitară trebuia să fie roşie, ştii!?, genul Hank and the Shads, dar sigur că tatăl meu nu-şi permitea să-mi cumpere o Fender Stratocaster, aşa că mi-a luat o Hoffner mică pe care a dat doar 50 de lire, care oricum atunci însemna o sumă importantă pentru tata. Cînd am ieşit din magazin, un bătrîn mi-a spus: «Să te ţii de ea!». N-am să uit asta niciodată. [...]
E important, foarte important, să ai grijă de copilul din tine. Inocenţa e foarte importantă. Deunăzi, vorbeam chiar despre acest lucru cu o scriitoare foarte bună, Edna O’Brien, iar ea spunea că inocenţa este cel mai important lucru din viaţa noastră, este vitală. Sînt de acord. Cred că lucrurile care te stimulează şi-ţi dau energie încă de la început trebuie păstrate. Aşa că atunci cînd spun «copilul care stă cu nasul lipit de vitrina magazinului cu chitare», încerc să păstrez viu acel sentiment. Să zicem că urmează să mă întîlnesc cu un prieten într-o cafenea în Soho sau oriunde altundeva, să luăm micul dejun – lucru care, de altfel, mi se întîmplă des –, îmi parchez întotdeauna bicicleta peste drum de magazinul de muzică, traversez şi privesc înăuntru prin vitrină, ca şi cum m-aş asigura că păstrez legătura cu trecutul. Nu pot trece pe lîngă un magazin de muzică fără să vreau să mă uit la chitare. Vechile obiceiuri nu mor atît de uşor.”
