Manifest

Mă manifest paşnic, pentru că stînd ca stînca
Apa n-ova face – pe steagul meu scrie pace
Nu departe d-aicea, lumea o arde pe Dacia
Iar alţii trag din Carpaţi iar şi iar
Protestatarii-s tari, dar nici nu se compară cu IRA
Însă să nu te miri – nimeni nu se măsoară cu mira
Cuminţi din start, c-un stindard, însă azi
În pasaj se lasă cu distrigaz, cu dinţi stricaţi
Un gust amar şi reapar apele linştite
Ceva s’aude, dar nu m’a pe ne pregătite
Nu e fum fără foc, nici foc fără scrum
Şi se pleacă la păscut sau sub scut, oricum
Chiar dacă stai gură-cască po’ să dai gură-n cască
Iar în caz că n-ai mască ţi-o iei în nas pleci cu astmă
Şi dacă vrei să mergi la piaţă e Control peste tot
Ca la club – să-naintezi tre să dai... diincot
Din cele mai vechi vremuri oamenii duc greu’
Se tot întreabă ce e, dac-are-a face cu eu’
Ma’e ceva de spus? Hmm, degeaba gagiii-iau
Foc, n-are rost că totu pleacă d-acia
Sînt mulţi activişti, dar degeaba unesc o
Grămadă de idei că nu descoperă restu’
Şi dacă nu-i apă-n cap şi nu e jandarmeria
«E necunoscut » – taie-i mă soneria
Io am arma de glas papir şi toc
Am agenţia mea de ştiri, sunt propriul meu Boc
Mi se lungeşte antena de tot şi bat hăt
...Nu-mi trebe oglindă ca să mă văd
Am propriile mele realităţi, dau pe prima pe care apuc
Deduc că trebe să mă educ
Unii vor cică să mă scoată din banal sau la scandal
Io dau tot pe canal, că sînt conectat la Astral
Nu tre să fiu pro, nici anti la şto
Că ăsta-i război, nu e şah nu e go,
nu-i tango – cînd piesele cad nu e LEGO nici Tetris
Cînd gloanţele vin, nu sunt trucaje de Matrix
Odat-ajunşi singuri – nu ne putem minţi
Nu-i fir de praf pe oglindă – e revoluţia minţii
Cînd nu se văd trăsnete şi nu se-aud tunete
E tăcere – se petrece revoluţie-n suflete.