Avem două festivaluri de film horror în România, dacă nu punem la socoteală transmisiile din Parlament și subgenul patentat acolo, pe cale să se consacre sub eticheta „horror guvernamental”.

Festivalul de pionierat Luna Plină de la Biertan (desprins din TIFF-ul clujean) a fost prezentat aici în mai multe rînduri cu ocazia primelor ediții. A ajuns în acest an la ediția a VII-a – cea mai bogată de pînă acum, un reviriment în ton cu spiritul belicos al vremurilor ce stimulează reconsiderarea genului horror de către români (o demonstrează și box office-ul cinema-urilor de mall). A fost din păcate și cea mai anti-entertainment ediție, cu o agendă (poate involuntar) definită în jurul conceptului de masculinitate toxică, al violenței intersexuale și fetișurilor social-media – acestea au dat de altfel și Premiul Publicului, acordat brutalei producții spaniole Framed. Unde sînt vremurile cînd Premiul Publicului mergea la comedii precum Safety Not Guaranteed sau What We Do in the Shadows?

Celălalt festival de gen, despre care n-am mai scris, este Dracula Film Fest de la Brașov. A VI-a sa ediție a avut loc anul acesta în perioada 17-21 octombrie și oferă o alternativă urbană celor care consideră incomodă deplasarea la festivalul de la Biertan ori viața de camping oferită celor care nu găsesc cazare acolo.

Dracula e o experiență categoric diferită, din rațiuni ce nu țin doar de locația urbană. Festivalul se însoțește cu numeroase evenimente auxiliare – amuzantul „zombie walk” prin centrul istoric al Brașovului, sesiuni workshop și masterclass coordonate de diverși invitați, secțiuni dedicate copiilor. Anul acesta s-a asociat și cu congresul de factură academică „Dracula” – o conferință de cercetări interdisciplinare preocupate de mitologia vampirică, implicînd specialiști internaționali cît se poate de sobri din antropologie, psihologie, marketing turistic, filologie ori film.

Principalul punct de atracție e însă participarea regizorilor pentru fiecare film selectat în competiție, aduși de peste mări și țări să își prezinte (și apere) filmele și să petreacă nopțile alături de fani în barul oficial al festivalului ce găzduiește after-petrecerile de rigoare – o experiență de networking copioasă, posibilă doar în festivalurile mici și intime.

Au fost prezenți în competiția principală: regizorul israelian Eitan Gafny, cu excelentul Children of the Fall – un slasher cu puternică încărcătură politică despre tensiunile xenofobe dintr-un kibbutz israelian, în timpul războiului arabo-israelian din '73; regizorul norvegian Thomas Aske Berg a adus cu el comedia post-vampirească Vidar the Vampire, cu care a și cîștigat trofeul acestei ediții; veteranul italian Sergio Stivaletti, unul dintre ultimii maeștri europeni ai efectelor speciale non-CGI, consacrat în anii 70-80 cu contribuții esențiale la horror-ul italian, a propus pentru competiție cea mai recentă tentativă a sa ca regizor, intitulată Rabbia Furiosa – un mafia-movie inspirat de incidente reale (aceleași incidente violente pe care le ecranizează și recentul succes de la Cannes Dogman); franțuzoaica Aurelia Mengine a venit cu psihedelia feministă Fornacis; horrorul românesc a fost și el reprezentat de Mihai Sălăjan cu mockumentarul Bodrog – primul film lovecraftian românesc, o răstălmăcire a superstițiilor rurale din satul arădean cu același nume (e încurajator că e treilea an la rînd cînd avem o producție românească indie-horror în circuitul festivalier). Singurul film din competiție care nu și-a trimis un ambasador în persoană fizică a fost Lost in Apocalypse – regizorul Sky Wang a atașat totuși filmului un mesaj video personal publicului de la Brașov, asigurîndu-ne că ar fi primul film zombie chinezesc; din păcate o afiliere tardivă la un subiect stîngist epuizat (Cuba le-a luat-o înainte), fiind singurul film din competiție care nu a surprins cu nimic.

Un eveniment aparte a fost „ziua fantastică românească” cu cîteva titluri care evidențiază zeitgeist-ul național în an centenar: două thrillere cu daci, unii călătorind prin timp să vadă ce s-a ales de români (Pentru România, regia Andrei Bărbat), alții oferind soluții magice pentru salvarea Imperiului Roman (141 AD, Misiune în Dacia, regia Octavian Repede); lor li se adaugă notoriul Experimentul București al refugiatului Tom Wilson și clasicul lui Gopo despre visul cuceririi spațiului de către români, Pași spre Lună.

În paralel au mai rulat competițiile obligatorii de scurt-metraj, precum și o suită de producții cu distribuție oficială în România, pe cale să intre în următoarele săptămîni în circuitul mall-urilor – noul Halloween (prezentat cot la cot cu originalul); ecranizarea după Martin Page The Night Eats the World; cea mai recentă producție J. J. Abrams – Overlord; neo-slasher-ul Hell Fest și post-apocalipticul I Still See You; plus un număr de filme ori animații horror adresate copiilor curajoși.

Selecționerii ediției au fost pop-culturiștii Ioan Big (autorul primei monografii românești despre fenomenul zombie, în curs de apariție la Rao), Alin Ludu Dumbravă și Cristi Mărculescu. Conform acestora festivalul a avut o competiție acerbă, cu peste 200 de lung metraje trimise pentru selecție, semn că Dracula Film Fest are un brand atractiv în străinătate. Mai rămîne să se bucure și românii de el, poate după ce ne trezim din Coșmarul din Piața Victoriei care deocamdată oferă tot horror-ul de care avem nevoie, în format 4DX.

Aron Biro este autorul blogului http://aronbiro.blogspot.com.