Lipsa tiroxinei naşte monştri
Ce-a păţit scriitorul spaniol Marcos Giralt Torrente, autorul romanelor Paris (Premiul Herralde pentru Roman, 1999) sau Tiempo de vida (Premul Naţional pentru Proză, 2010) în drum spre Tîrgul de Carte de la Guadalajara? Iată, pe scurt: „Am plecat din Madrid perturbat de două întîmplări recente: prima, o operaţie chirurgicală în urma căreia mi-am pierdut partea dreaptă a tiroidei, iar cealaltă, un fel de greaţă... profesională şi din pricina căreia mă simţeam nedreptăţit. Ura dezlănţuită în care s-a transformat supărarea mea surdă cînd tocmai eram pe punctul să iau avionul din aeroportul Barajas s-a datorat însă tiroidei, care, incapabilă să producă hormonii necesari reglării funcţiilor mele metabolice, a început să transmită confuze semnale de alarmă...
Orice contratimp, orice urmă de familiaritate, orice răspuns grăbit din partea angajaţilor aeroportului le percepeam ca pe o impardonabilă agresiune; temperatura corpului o luă razna, un ochi (numai unul!) se bulbucă şi începu să se zbată frenetic, ignorîndu-l pe celălalt.“ Cui a povestit scriitorul tot ce i s-a întîmplat? Întregii lumi hispanice, prezente la Tîrgul de la Guadalajara, unde a descoperit o microcomunitate scriitoricească pătimind de răul lipsei de tiroxină: Lolita Bosch, Biel Mesquida, dar mai ales Stevenson şi Leonardo da Vinci.
(Simona Sora)
