Lansare de carte: „Nici toate ale popii. Religie fără stres”, de Wilhelm Tauwinkl
Librăria Humanitas de la Cișmigiu vă invită marți, 3 decembrie, la ora 19, la lansarea volumului Nici toate ale popii. Religie fără stres, de Wilhelm Tauwinkl, bestseller Humanitas la Gaudeamus 2019. La eveniment vor vorbi, alături de autor, PS Mihai Frățilă, episcop greco-catolic de București, pr. Marius Taloș și Gabriel Liiceanu.
„«Orice lucru e ca o oală cu două toarte: una de care poți să-l apuci, cealaltă de care, apucîndu-l, te arzi.» Această vorbă a lui Epictet îmi pare că rezumă cel mai bine ajutorul pe care i-l dă cititorului cartea de față. Scrise cu limpezime, paginile lui Wilhelm Tauwinkl răspund în fond la această întrebare: cum pot religia și credința să ne întunece mintea și să ne schimonosească purtarea, în loc să ne ajute și însenineze?
Toată viața, în apropierea celor sfinte, am auzit expresia «e pe placul lui Dumnezeu». Sau «e voia Domnului». Dar, mă întrebam, cum pot fi aflate placul sau voia Domnului cu măsura omului? Există vreun muritor «hăruit» în asemenea măsură încît să pretindă că îi cunoaște lui Dumnezeu, în fiecare clipă și împrejurare, gîndul și placul? Apoi, se măsoară iubirea de Dumnezeu neapărat prin mersul la biserică, prin rugăciunea care cere ceva pentru cel ce se roagă, prin pioșenia afișată public? Nu cumva tot ce ține de spațiul credinței se validează mai cu seamă în raport cu fapta cîntărită în spațiul moralității umane?
Într-o lume plină de bigotism și superstiție, de o modestă catehizare a credincioșilor și nu întotdeauna de o autentică vocație a unora dintre slujitorii credinței, cartea profesorului Wilhelm Tauwinkl, prin prospețimea ei, face mai inteligentă lumea în care trăim. Rar mi-a fost dat să citesc un text mai dezinhibat scris de un teolog în România.“ (Gabriel Liiceanu)
„Dumnezeu poate fi mituit?
Cu prilejul unor evenimente religioase, publicul e întrebat uneori de reporteri pentru ce se roagă, iar de obicei răspunsurile sună cam așa: «Pentru sănătate, pentru spor în casă, pentru ca băiatul nostru să-și găsească un loc de muncă mai bun…»
Dar ce sens are oare rugăciunea pentru un loc de muncă mai bun? Cel care rostește o astfel de rugăciune egoistă speră că, dacă a aprins o lumînare în cinstea lui, Dumnezeu îi va oferi lui ce și-a dorit, și nu altcuiva, care poate e mai bine pregătit sau are mai mare nevoie. A face acest lucru echivalează cu încercarea de mituire a lui Dumnezeu, ca și cum El, o Ființă desăvîrșită, ar putea fi manipulat sau corupt, luînd partea cuiva în detrimentul altora.
Atunci de ce să te mai rogi? Din punct de vedere creștin, rugăciunea e în primul rînd un mod – printre altele – de a păstra o relație personală cu Dumnezeu și doar în al doilea rînd un mod de a-i cere ceva lui Dumnezeu.“ (Wilhelm Tauwinkl)
***
WILHELM TAUWINKL s-a născut în 1969 la București, unde a urmat studii de teologie, asistență socială și filologie clasică, continuate apoi cu doctoratul în teologie dogmatică la Lugano (Elveția), susținut în 2004. A lucrat ca redactor, asistent social, asistent pastoral și cercetător științific, iar din 2012 este conferențiar universitar la Universitatea din București, Facultatea de Teologie Romano-Catolică. Din 2016 este co-editor, împreună cu Michael Fieger (Chur, Elveția), al revistei Vulgata in Dialogue. A Biblical On-line Review, iar din 2019, director adjunct al Institutului Vulgata, Chur (Elveția). Împreună cu Adrian Muraru (Iași), a început publicarea ediției românești din Biblia Sacra Vulgata, cu traducere și comentarii. A publicat, de asemenea, numeroase lucrări de specialitate din domeniul teologiei și al filologiei biblice, apărute în cărți și reviste românești și internaționale, precum și 15 traduceri ale unor volume de teologie, filozofie și istorie.
