Iubirea nu este „corecția“ lui Franzen
Dilema veche vă prezintă în avanpremieră unul dintre poemele din Tu, înainte de toate – O antologie a poeziei contemporane de dragoste, aflată în curs de apariţie la Editura Paralela 45.
Autori: Radu Andriescu, Șerban Axinte, Cătălina Bălan, Lavinia Bălulescu, Dana Banu, Ilinca Bernea, Ruxandra Cesereanu, Rita Chirian, Marius Chivu, Dan Ciupureanu, Teodora Coman, Cristian Cotarcea, Sorin Despot, Anastasia Gavrilovici, Diana Geacăr, Irina-Roxana Georgescu, Silvia Grădinaru, Hutopilă Hutopilă, Dan Iancu, Diana Iepure, Claudiu Komartin, Ciprian Măceșaru, Ștefan Manasia, Mihók Tamás, Iulia Militaru, Iulia Modiga, Oana Moisil, Cosmina Moroșan, Mihaela Moscaliuc, Simona Năstac, Radu Nițescu, Andrei Novac, Iris Nuțu, Deniz Otay, Florin Partene, Cosmin Perța, Alina Purcaru, Andra Rotaru, Robert Șerban, Codruța Simina, Krista Szöcs, Octavian Soviany, Bogdan-Alexandru Stănescu, Grigore Șoitu, Olga Ștefan, Alexandra Turcu, Mihail Vakulovski, Radu Vancu, Alex Văsieș, Nina Vasile, Lucian Vasilescu, Paul Vinicius, Ioana Vintilă, Viku Zenescu.
Teodora Coman (n. 1976, la Sibiu) a publicat poezii în revistele Dilema veche, Arca, Euphorion, iar din 2011 scrie cronici de carte în revista Poesis Internațional. Prezentă cu un grupaj de poeme în antologia Ziua cea mai lungă (2011), debutează editorial în 2012 cu volumul Cîrtița de mansardă.
Iubirea nu este „corecția“ lui Franzen
nu am fost în stare decît de patru texte cu iubire
parțial inclusă
printre celelalte metehne;
acum relația e atît de avansată, că aș putea
trece la al cincilea:
17 ani de cînd ne cunoaștem
și 12 de la căsătorie
totul a trecut pe pilot automat
fără să ne dăm seama
că mitul efortului cu care se ține o flacără vie
a cedat în fața inerției
sau a obișnuinței.
If I had my youth back again, I prefer existing
rather than doing.
contează enorm distribuirea corectă a sarcinilor
de întreținere
a casei și a rușinii de celălalt; să menții stropul ăla
de pudoare
care te-a ridicat în ochii lui/ei peste nivelul tău
de realitate.
nu vreau să fac caz de monotonie,
nici să o ridic în slavă
nu vreau să spun că sîntem niște Patersoni
camuflați în slujbele noastre anoste.
ce vreau să bifez e faptul că a dispărut gelozia față
de privirile aruncate de sexul opus pe stradă,
teama de a nu ajunge la oră fixă acasă
felul cum arăți cum te îmbraci sau cum vorbești
că a dispărut cuvîntul impresie
odată cu instinctul de falsificare din nevoia de atenție
că ne dedicăm împreună cauzelor nobile
semnînd petiții împotriva corupției
că ne-am arătat tot ce se poate arăta
în situațiile bune și rele
că slăbiciunile fiecăruia
au rămas intacte
că lumina care ne-a orbit la început
poate fi privită în față, fără să lăcrimezi,
fără retorici metafizice
ca un soare cu formă perfect definită
de propriul crepuscul
doar așa, obosit, universul ne e pe măsură
și nu mai prezintă nici un pericol
there, where love has eyes and is not blind.
