forţele de descurajare

dacă-ai vedea locul

casa cu pereţii tot mai crăpaţi

cu ţiglele acoperişului tot mai măcinate

cu trotuarul fisurat şi năpădit de buruieni

cu grădina plină de bălării

cu via sălbăticită

cu wc-ul proptit cu un trunchi aproape putred

dacă ai auzit răgetul merilor

cînd li se rup crengile de bătrîneţe

şi zumzăitul viespilor

pe fructele în descompunere de sub copaci

dacă te-ai încurca

în iarba-ncîclcită de pe coastă

sau ai privi

împreună cu mine

zidul care se lasă

şi ţi-ai da seama

că braţele-mi atîrnă moi

precum celor care-au zărit năluca

nu cred că mi-ai scrie aşa cum îmi scrii:

„nici nu mai ştiu ce simt

cînd îmi imaginez mîinile tale pe pielea mea

buzele tale pe inimă”

nanabozo