Festivalul Internaţional de Teatru, Sibiu, 2013, Ziua 5

12 iunie 2013
Festivalul Internaţional de Teatru, Sibiu, 2013, Ziua 5 jpeg

Asta este ziua Rodrigo Garcia. Tatăl anticonsumismului în teatru a ţinut o conferinţă numită „Nimeni nu se scaldă de două ori în acelaşi rîu” – un extras din Borges cu referire la faptul că experienţa ne modifică:  „nu sunt acelaşi de la începutul discuţiei”, exemplifică Rodrigo Garcia. 

Conferinţa a avut o componentă video esenţială, cu fragmente din spectacolele realizate de Rodrigo Garcia de-a lungul timpului, o succesiune din care se poate observa modul în care a evoluat estetica sa, şi-a schimbat viziunea sau a abandonat unele teme în favoarea altora.

Extras de conferinţă:

- Biografie: a trăit în Argentina pînă la 22 de ani, apoi s-a mutat în Spania. Provine dintr-o familie modestă, tatăl este măcelar (de unde şi numele dat mai tîrziu companiei sale, Teatrul Măcelărie- La Carniceria Teatro), prietenii sunt zugravi sau hoţi , a locuit într-un cartier modest. Putea alege să urmeze meseria tatălul (ceea ce a şi făcut la nivel metaforic) sau să devină fotbalist, ca unii prieteni din copilărie. „Toţi furam cînd eram mici. De exemplu, eu furam din măcelăria tatălui meu, luam bani de acolo şi îmi cumpăram cărţi. Era un librar evreu care aducea tot felul de cărţi interesante şi aşa am devenit dependent de cărţi, de Beckett sau Ionesco.” A văzut teatrul lui Tadeusz Kantor şi a înţeles că poate exista un teatru al libertăţii, că teatrul poate fi un edificiu care poate fi reinventat. 

- În cei 27 de ani de teatru s-a jucat mult cu literatura. „M-am gîndit de ce nu pot spune cuvîntul altfel. Aşa că am proiectat cuvintele pe ecran, ele au devenit scenografie. M-am sprijinit mult în teatru pe artele plastice, fără să uit însă că materia teatrului e actorul, nu ca prezenţă fizică, ci ca însoţitor mental. Nu pot lucra cu orice actor, nu mă interesează actorii mari, am nevoie de un însoţitor în drumul meu intelectual prin urmare nu mă deranjează stîngăciile pe scenă. Cu astfel de actori mi-am construit compania.”

- Primul video este din spectacolul „Am cumpărat o lopată de la Ikea ca să-mi sap mormîntul”  şi descrie frust omul produs / marfă, leitmotiv al spectacolelor lui Rodrigo Garcia. „Mă interesează erotismul din societate care este mizer şi violenţa în prezenţa unui copil. Copilul din spectacol avea pe atunci 12 ani, lucra cu mine de la 8 ani şi acum este unul dintre actorii din compania mea. Mă interesează prezenţa unui copil într-un univers dominat de violenţă căci duce la o utopie: dacă un copil participă la violenţă, noi sperăm ca aceasta să nu se repete, sperăm că inocenţa şi puritatea lui vor anula violenţa, dar e în zadar.” 

- „Trăiam un paradox cînd am făcut acest spectacol: lucram în publicitate, făceam reclame la Coca Cola sau Chanel şi cu banii aceia am produs spectacolul. Nu erau bani pentru scenografie aşa că am luat decorul din gunoaie, de exemplu canapeaua şi asta se potrivea foarte bine cu spectacolul. În acel video în care arăt degetul mijlociu marilor branduri – şi care acum mi se pare un pic ingenuu - mă răzbunam, de fapt, pentru ceea ce făceam la job. Dimineaţa mergeam la lucru şi realizam reclame, seara făceam spectacolul anti -publicitate, cu banii din reclame”. 

- „În Spania nu există bani pentru operele incomode, ci doar pentru teatrul oficial. Aşa că mi s-au închis toate porţile. Criticii şi publicul s-au revoltat împotriva spectacolelor mele, trăiesc într-un mediu reacţionar.” 

- Video din „Ronald, clovnul de la McDonald 's” – trei clovni fac un picnic, pe grătar sunt fripte cărţi care vor deveni hamburgeri. „Este prima mea piesă politică. Am trecut de la teatrul super-experimental la cel politic. În toate spectacolele mele există cărţi, îmi place să văd cărţile mutilate, prin asta atrag atenţia asupra lor. Citim prea puţin şi justificăm asta prin lipsa timpului, dar este o minciună”.

- „Mă întreb de ce actorul trebuie să înveţe un text pe dinafară. E o dictatură a autorului. Dacă eşti autor, eşti foarte inteligent pentru că tu creezi cuvintele. Regizorul e numai pe jumătate inteligent pentru că el se foloseşte de cuvintele altuia. Actorul e de-a dreptul idiot căci doar repetă cuvintele altuia. M-am revoltat împotriva acestui sistem, dar am o problemă: şi eu sunt autor şi vreau să îmi aud textele spuse pe scenă. Am găsit soluţia: proiectez cuvintele mele pe un ecran în timp ce actorii fac altceva, spun altceva, textele lor. Pentru ca publicul să poată face două acţiuni în acelaşi timp -  să citească şi să privească actorii -, actorii au acţiuni repetitive.”

- „Îmi place să pun animale pe scenă, sunt imprevizibile şi aduc viaţă reală în spectacol. Dar sunt criticat din cauza asta, chiar cenzurat, unele din spectacolele mele sunt interzise”.

- „Referitor la scena de sex (nota red: un act sexual explicit, în care sunt implicate organele genitale şi capetele actorilor şi care traduce direct expresia „a f... pe cineva la cap”), cred că e imposibil să faci teatru cu pudoare. E lipsit de interes.  Pentru mine, e important să se vadă pe scenă momente de libertate şi nu mă refer doar la sex, ci şi la faptul că îmi pun întrebări lipsite de prudenţă”.

- După mulţi ani, a făcut un spectacol cu argentinieni, oameni simpli, nu actori profesionişti. ”Mi-a plăcut foarte mult carnavalul în copilărie, mi se părea că are un erotism anume, dar cînd m-am întors în Argentina după mulţi ani, am fost decepţionat, nu am mai regăsit ceea ce ştiam eu că este carnavalul. Aşa că am reinventat carnavalul pe scenă, dar dansul performerilor nu trimite cu gîndul la bucurie, ci la teroare, la violenţă. Am amestecat cultura „înaltă” cu incultura. Am proiectat picturi clasice în fundal, inclusiv pe cea a lui Antonello da Messina – „Răstignirea”-  care se află aici, la Muzeul Bruckenthal din Sibiu, în timp ce „actorii” dansează acel dans violent.” Această declaraţie a lui Rodrigo Garcia mă face să mă gîndesc la Romeo Castellucci care în spectacolul său controversat (ce a determinat manifestaţii de stradă), „On the Concept of the Face, Regarding the Son of God” folosea ca fundal o altă pictură a lui Antonello da Messina, „Salvator Mundi” (un portret al lui Iisus).

- „Eu sunt un moralist. Nu poţi face opere de artă cînd eşti moralist. Uneori arăt lucruri care reprezintă exact contrariul a ceea ce cred. O iau ca pe un joc.”

- „Cu ani în urmă, credeam că teatrul trebuie să schimbe ceva în societate, acum nu mai cred asta. Schimbarea poate fi doar individuală, nu la nivel de masă. Am încredere în experienţa estetică individuală, nu colectivă, nu poţi educa masele”.

- „Nu mă mulţumeşte să fac un pamflet ideologic, vreau să-mi perfecţionez poetica în cadrul limitelor personale.”

- „Pentru mine, Papa e o figură tristă, un element de putere opresivă. Sunt ultima persoană care ar putea vorbi despre Papa” (răspuns la o întrebare absurdă – în ce măsură se schimbă teatrul său prin faptul că Papa este argentininan !?)

Stilul teatral al lui Rodrigo Garcia – direct, chiar excesiv de direct, necalofil – produce asupra spectatorului român, încă obsedat de „frumos” pe scenă, un efect de distanţare. Publicul se simte inconfortabil în lipsa convenţiei, ca un înotător nu tocmai experimentat rămas fără colac de salvare. Sinceritatea lui Rodrigo Garcia este derutantă, probabil de aceea este resimţită agresiv. În plus,există tendinţa de a căuta sensuri mai adînci în spectacolele sale, în spatele celor ostentativ arătate. Nevoia de supra-interpretare, automatism rămas din teatrul clasic. 

La sfîrşitul conferinţei  mi-a dat un autograf: „Mulţumesc pentru că ai venit să te plictiseşti un pic în compania mea”. Iată un cuvînt care nu i se potriveşte lui Rodrigo Garcia: plictisitor.

 Îl întreb dacă a supravieţuit iepurele pus în cuptorul cu microunde din spectacolul „Versus”. „Dar bineînţeles! Ia stai puţin lîngă mine”. Şi deschide laptopul ca să îmi arate scene cu iepuri dntr-un alt spectacol. „Aparent, ei par maltrataţi, dar nu li se întîmplă nimic grav, dimpotrivă, sunt fericiţi”. Rîde tot timpul ceea ce mă face să cred că animalele sunt în siguranţă cu el. Lăsaţi animalele să vină la Rodrigo Garcia!

Seara, văd spectacolul Teatrului Abadia din Madrid, o dramatizare după „Micul prinţ” în care omuleţul fericit şi inocent al lui Saint-Exupery este un bătrîn uşor isteric, dar copilăros, pierdut într-o lume imaginară (probabil din cauza senilităţii). Partenera de scenă  este o fantasmă care joacă, pe rînd, toate celelalte personaje (pilotul, floarea etc). Ca idee, spectacolul funcţionează, dar este suficient  de primitiv încît să nu mă prindă.

Cu bieloruşii care au prezentat „Nunta” de Cehov (coproducţie între mai multe instituţii teatrale, inclusiv Festivalul Cehov de la Moscova) se întîmplă contrariul: spectacolul este foarte bogat,atît vizual, cît şi în idei. Textul este desfăcut în fraze muzicale, personajele sunt multiplicate, scenele variază de la un teatru comic din anii '60 la unul vizual din anii '80, funcţionează tot timpul un ansamblu, compus însă din grupuri care prezintă fiecare acţiune proprie şi prin urmare solicită atenţie distributivă, există o raportare ironică la diferite stiluri de teatru şi la mai multe etape de istorie culturală (inclusiv la proletcultism). Spectacolul este dinamic, cuceritor uneori (rochii făcute din carpete cu cerbi, asortate cu pantofi de culori diferite pentru fiecare picior, o mireasă aproape mumificată, cîteva solo-uri muzicale à la Marylin sau Marlene, numere de orchestră cu marinari instrumentişti etc), viu în ceea ce îşi propune, dar cu un uşor aer desuet.

Noaptea, pe străzile plouate ale Sibiului, mirosul teilor este adormitor. Oricum, organizatorii au avut grijă de somnul nostru. Două zile la rînd, la spectacolele din incinta teatrului, pe fiecare scaun au fost aşezate cutii cu pastile antistress... 

Fotografii: Paul Baila, Maria Ștefănescu

man plugging charger into electric    Copy jpg
5 motive să alegi o mașină electrică sau hibrid
În 2022, autoturismele electrice sau hibrid sînt o alegere tot mai populară în rîndul cumpărătorilor auto.
74907741 afc99f4360 k jpg
Scrisoare deschisă Ministrului Educației
Asociația Profesorilor de Limba și Literatura Română Ioana Em. Petrescu (ANPRO) vă solicită atenția cu privire la următoarele sesizări și propuneri referitoare la Proiectul Legii Învățămîntului Preuniversitar „România educată”, aflat în dezbatere publică:
20220726 185215 jpg
Bătrînii
Text de Diana Popescu, jurnalist cultural, realizatoarea celui mai ascultat podcast cultural – Cronicari Digitali
20220728 210201 jpg
Integrarea la scoala jpg
Cum poți facilita integrarea copilului în sistemul de învățămînt
Atunci cînd copiii merg la creșă, grădiniță sau școală, activitățile de orientare îi ajută să se familiarizeze cu mediul nou în care își vor petrece o mare parte a zilei.
Palama lui Dumnezeu jpg
Poiana Omului
Text de Toader Păun, jurnalist, căutător de oameni, locuri și experiențe de milioane
G0122246 JPG
Drumul transformării
Text de Toader Păun, jurnalist, căutător de oameni, locuri și experiențe de milioane
Imagine dilemaveche ro jpg
Ce înseamnă expresia „Toate drumurile duc la Roma” și care sînt originile sale
Roma a fost mereu o destinație populară pentru producătorii de filme și jocuri video.
20220724 174033 jpg
Balauri mici, balauri mari, cale ferată fără șină și povestea celor două țări
Text de Alexandra Bumbăcaru, căutătoare de povești alături de Cronicari Digitali
20220722 180510 jpg
20220721 180351 jpg
Prezent în propria-ți viață
Text de Diana Popescu, jurnalist cultural, realizatoarea celui mai ascultat podcast cultural – Cronicari Digitali
Resita vedere de sus jpg
Cea mai bună dilemă în gama RE
Text de Silvia Teodorescu, coordonator al campaniei Cronicari Digitali
20220719 160815 jpg
Piftii de iulie – jurnalul unui gurmand pe Via Transilvanica
Text de Cosmin Dragomir, jurnalist culinar și autor al cărții „Curatorul de Zacuscă”
20220720 185246 jpg
20220719 170725 jpg
„Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica” concentrează cea mai complexă experiență turistică și culturală din România
Al doilea an de rezidență itinerantă de digital storytelling pune în valoare patrimoniul cultural de pe Via Transilvanica.
Aula magna cairoli jpg
Plagiatul la români: îngrijorări și propuneri
Scrisoare deschisă adresată universităților românești și Ministerului Educației
Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica jpg
„Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica” – Peste 1000 km din România autentică, parcurși în două săptămîni
„Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica” scoate la lumină 50 de obiective de patrimoniu cultural, comunități etnice, antreprenoriate locale, gastronomie, natură, oameni-tezaur și localități uitate.
video poker sanse castig jpg
Are Video Pokerul cele mai bune şanse de cîştig?
În peisajul ofertelor de cazino îşi face apariţia un joc care cel mai adesea este trecut cu vederea de jucători, cel de Video Poker.
imagine (4) jpg
Teorii cu privire la serialul „Stranger Things”, ce ar putea fi confirmate în sezoanele viitoare
Sezonul cu numărul 4 a fost mult timp așteptat de fani, care deja se gîndesc acum la viitorul sezon.
chirilov cover jpg
Mihai Chirilov: „Un festival, dacă nu e construit în jurul comunității, e degeaba”
„Filmul de artă te forțează să devii inventiv în a găsi metode de expunere pentru a ajunge la cît mai mulți oameni.”
ILC jpg
Posteritatea Graziellei
În toți acești (mulți) ani în care l-am recitit, periodic, pe Caragiale, m-am întrebat nu o dată cum se face că opera sa a părut să accepte tot felul de interpretări, unele de-a dreptul stupide, reductive și, în fond, absurde.
jocuri noroc populare jpg
Care sînt cele mai populare jocuri de noroc din străinătate?
Oamenii din diferite țări de pe glob au preferințe specifice în materie de jocuri de noroc, modelate de culturi distincte.
boluri diversificare little prints jpg
Diversificarea, acum o joacă de copii – ce am învățat de la generațiile mai vechi de părinți
Din drag pentru copii, din nevoia de a oferi celor mici tot ce mai bun din tot ce mai bun, au apărut și branduri de lux, cu produse premium.
drujba jpg
Există modele de drujbă care să poată fi manevrate cu o singură mînă? Răspunsul specialiștilor!
Un model eficient de drujbă garantează o tăiere rapidă a elementelor de vegetație nedorite, precum și un confort sporit în utilizare.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.