Elogiu lui Erasmus

Imaginaţi-vă un loc unde în fiecare an zeci de mii de europeni se întîlnesc, se descoperă reciproc şi învaţă să trăiască într-o altă ţară decît a lor. Imaginaţi-vă un mijloc de a depăşi graniţele, de a uita tehnocraţia şi de a trăi Europa în mod concret şi nepolitizat. Acest loc şi acest mijloc există, este vorba despre

. Şi am aflat săptămîna aceasta că

Dar nu este totul pierdut pentru studenţi. Bursele lor au fost plătite la începutul anului universitar. Iar comisarul european pentru Programare financiară şi buget, Janusz Lewandowski, a asigurat că va găsi un acord cu statele membre pentru a umple golul financiar. Dar această situaţie riscă să se desfăşoare din nou anul viitor, întrucît bugetul UE ca şi statele membre care îl finanţează se află în vremuri de austeritate. Deci este urgent să luăm apărarea lui Erasmus.

Este adevărat că, de la porecla de "agenţia matrimonială cea mai eficientă din Europa" cu care s-a molipsit, pînă la

povestind aventurile cîtorva tineri în Barcelona, programul de schimb de studenţi suferă adeseori de o imagine cam uşuratică, care incită poate vistierii Europei să-l considere un flecuşteţ. Ceea ce înseamnă să uiti că prin aceste aspecte de viaţă intimă, "Erasmus a creat prima generaţie de tineri europeni", cum a rezumat perfect Umberto Eco. Măcar din acest motiv programul ar trebui considerat ca fiind o prioritate politică.

A se limita la această realitate înseamnă şi a uita că Erasmus este acronimul pentru EuRopean Community Action Scheme for the Mobility of University Students [sistemul de acţiune al Comunităţii Europene în materie de mobilitate a studenţilor universitari], şi deci, ca atare, el aduce două avantaje cruciale pentru viitorul Europei. Primul este mobilitatea, într-o UE în care

, ca de exemplu cel al Statelor Unite ale Americii. Al doilea este schimbul de cunoştinţe, indispensabil pentru a putea inova, rămîne competitivi şi a incita cercetătorii şi inventatorii să rămînă în Europa. Europa se luptă din greu deja să îşi menţină poziţia în contextul globalizării, şi prin urmare nu are niciun interes de a se priva de un astfel de instrument.

Dar, desigur, Erasmus este cu mult mai mult decît un acronim complicat. Este numele unuia dintre cei mai mari gînditori ai Renaşterii. Mare călător, Erasmus din Rotterdam simbolizează această voinţă de unitate care scade din cauza crizei actuale. Autorul cărţii Elogiul Nebuniei simbolizează o Europă care a ştiut să revină la valorile sale vechi pentru a crea unele noi şi care s-a inspirat dintr-un dialog cultural şi politic între ţări din Nord şi Sud pentru a-şi inventa o nouă modernitate. Între 2010-2011, programul Erasmus a costat 460 milioane de euro. O mică nebunie bugetară pe care Europa în căutare de renaştere şi-o poate poate permite.

Eric Maurice  este jurnalist francez, redactor şef al presseurop.eu. După ce a făcut studii de istorie şi jurnalism, a început să lucreze, din anul 2000, la Courrier international, unde a fost responsabil pentru Franţa, a transmis actualitatea nord-americană şi a condus serviciul Europa de Vest.