echilibrul

aş putea spune că m-am mai liniştit:
soare-n balcon, cîteva muşte, vocea
     de la etajul de jos fredonînd.
respir pe deasupra rufelor întinse la uscat
şi acestea puţin, dar foarte puţin se clatină
şi îmi ating faţa.
copiii-s în parc, rotesc pietricele şi păpădii.
îi salut c-un gest scurt, asta pare
     să-i bucure mult.
sub toboganul verde
un cîine s-a scuturat de cîteva ori
     şi şi-a mirosit corpul.
într-adevăr: m-am liniştit mult.
prind cu o singură clemă trei
perechi de chiloţi,
bucheţel de muşeţel lîngă buchet de mentă,
la uscat cu capul în jos.
un tată plictisit s-a aşezat pe banca de sub nuc,
picior peste picior,
aprinzînd o ţigară.
peste umărul lui
tricoul albastru mişcă într-un perfect echilibru.
întind şi ultima bluză, alung
     viespea de pe lighean.
sînt liniştitiă.
nu am făcut pe nimeni să mă caute
     şi acesta este un lucru bun.

din volumul Ghinga pe înţelesul tuturor, Editura Charmides, 2013.