După plebicist
Dilema veche din această săptămînă îl revizitează pe nenea Iancu „După plebicist”. Vă propunem „1001 Dileme sub regimul Caragiale (ediţiune antologică)”. O dată la o mie de numere, am decis că ne putem permite să-l avem „colaborator” chiar pe Caragiale, aşa încît am selectat cu grijă cîteva opuri din publicistica dumisale. La sfîrşitul secolului al XIX-lea, marile teme erau cam aceleaşi: de ce avem un Stat şi nu avem o societate, care e relaţia între cultură şi politică, libertatea opiniilor, cum ne vede Europa, etc., etc.
Puteți citi, în dosar, cîteva articole de la sfîrșitul secolului al XIX-lea care se potrivesc perfect peste realitatea românească de azi. E "vina" lui Caragiale că a văzut atît de limpede ("simț enorm și văz monstruos") sau e vina noastră că n-am evoluat prea mult?
Ovidiu Nahoi se întreabă: Este posibil un plan de pace?
Anca Brătuleanu scrie, din nou, despre Casele Prinţului Charles.
Radu Cosaşu scrie, din nou, Serviciului Mondial de Organizare a Coincidenţelor (SMOC): Propunere de monitorizare. E ultimul său articol în Dilema veche. Ne-a anunţat că se retrage.
George Banu a fost la Muzeul artelor primare – şi ne scrie despre Maeştrii dezordinii.
În Spania se taie bugetele. Instituţiile de cultură încearcă să se adapteze. Trec de la low budget la non budget. Ce e de făcut? se întreabă Matei Martin
Cezar Paul-Bădescu face un top (subiectiv): Cele mai inspirate reclame.
Pagini de cultură. Interviuri. Reportaje.
Dilema veche îţi dă de gîndit.
