Două chipuri ale lui Johann Sebastian Bach

— Create de violoniștii Alexandru Tomescu și Nemanja Radulovic –

Cît de multe mai are de spus astăzi muzica lui Johann Sebastian Bach? Foarte multe, ar replica unii. Cine este Johann Sebastian Bach, ar întreba alții. Pentru două răspunsuri atît de diferite, doi artiști ei înșiși foarte diferiți au pregătit două albume care par foarte diferite: Bach to basics cu violonistul Alexandru Tomescu și Bach cu violonistul sîrb Nemanja Radulovic. Puncte în comun ale celor doi: măcar faptul că ambii au cîștigat Concursul Enescu de la București: unul în 1999, celălalt, în 2001.

Alexandru Tomescu – Bach to basics

În 2013, Alexandru Tomescu și-a intitulat tradiționalul turneu Stradivarius din luna mai, Bach to basics: a interpretat atunci integrala lucrărilor pentru vioară solo de Bach, 3 sonate și 3 partite, în catedrale din România. A fost un tur de forță, și pentru violonist, chiar și pentru public: să poți cînta în concert această integrală care durează peste două ore, fără pauză, este o performanță. Este și public o performanță să stea în picioare peste două ore (mulți au făcut-o) pentru a asculta Bach fără să se plictisească, iar Alexandru îmi spunea că nu a văzut pe nimeni plecînd atunci de la recitalurile sale...

În 2014, Alexandru Tomescu a înregistrat într-o catedrală din Schwetzingen, oraș din Germania, această integrală. Îmi mărturisea că pentru el a fost o premieră modul cum a realizat această înregistrare: a cîntat de şapte ori în patru zile integrala, și în a cincea zi, cînd ar fi trebuit să refacă ce nu a ieșit bine, și-a dat seama că oricare notă extrasă din context ar fi stricat ansamblul, deci, nu a mai refăcut nimic, în acord cu inginerul de sunet, laureat cu premii Grammy, Jacob Haendel, cu care a lucrat.

Într-adevăr, acest sentiment că cele şase sonate și partite bachiene creează un tot, o mare lucrare muzicală, este foarte evident pe noul disc al lui Alexandru Tomescu, apărut în mai 2016. Și este unul dintre principalele atu-uri ale albumului Bach to basics, dincolo de viziunea sa foarte echilibrată asupra muzicii bachiene, pe care violonistul o vede ca o incursiune în lumea spiritualului, ca o retragere din mundan către o lume superioară. Sîntem în fața unei foarte mari reușite a lui Alexandru Tomescu, una încă mai mare decît integrala capriciilor de Paganini. Pentru că, așa cum observă și el, dacă Paganini este greu tehnic de dragul spectacolului, Bach este foarte dificil, inclusiv tehnic, prin implicațiile cuprinse în muzica sa, prin adîncimile discursului polifonic. Alexandru Tomescu demonstrează prin Bach to basics un alt tip de maturitate artistică: este concepția unui om care cîntă Bach de mai bine de 30 ani, care gîndește și cîntă Bach în fiecare zi.

Sigur, există multe moduri în care poate fi interpretat Bach, pentru că însuși Bach, prin indicațiile parcimonioase din partituri, lasă mult spațiu de  creativitate pentru interpreții săi. Alexandru Tomescu merge pe linia deschisă de George Enescu, punîndu-se pe sine într-un plan doi, pentru ca astfel strălucirea muzicii bachiene să fie mai evidentă, și face în mod intenționat acest lucru. Audiția integralei lucrărilor pentru vioară solo de Bach devine astfel o experiență spirituală intensă care pune frînă, pentru două ore, iureșului în care trăim cu toții în contemporaneitate. Și cred că acesta este un dar pe care, la un moment dat, am putea să ni-l facem cu toții...

Albumul Bach to basics poate fi ascultat la Radio România Muzical în 30 noiembrie (ora 16.50) și 1 decembrie (ora 17.05), însoțit chiar de comentariile lui Alexandru Tomescu, sau oricînd, pe site-ul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2016. 

Bach cu Nemanja Radulovic

Dacă te uiți, prin comparație, la portretele lui Alexandru Tomescu și Nemanja Radulovic, ai crede că nu au nimic în comun: Radulovic, mai tînăr cu aproape zece ani, cu părul buclat și lung, cu blugii săi rupți și apariția nonconformistă, are altă personalitate decît Tomescu.

Totuși, în 1999, Tomescu cîștiga Concursul Enescu de la București, iar la următoarea ediție a concursului, în 2001, premiul I era cucerit de Nemanja Radulovic, un muzician de doar 16 ani, pe atunci. Nemanja Radulovic a părăsit Serbia natală pe cînd avea 14 ani, pentru studii la Paris, a înființat două ansambluri orchestrale, Les trilles du diable și Double sens, a publicat mai multe discuri alături de acestea, a cîntat pe scene europene prestigioase;  în 2015 i-a apărut primul disc la prestigioasa casă Deutsche Grammophon, Journey East, cu care a cucerit și un premiu Echo Klassik.

Într-o piață foarte competitivă, Radulovic a trebuie să-și construiască o imagine și Deutsche Grammophon a intuit foarte bine că personalitatea lui Nemanja Radulovic poate convinge publicul tînăr să cumpere CD-uri de muzică clasică. Probabil că aceasta este ideea din spatele materialelor video care însoțesc albumul Bach, avînd ca temă Alice în Ţara Minunilor; un pic cam...gotice, după gustul meu, însă înțeleg foarte bine necesitatea de a atrage tinerii de astăzi. Ceea ce mi se pare regretabil este că trebuie folosite asemenea artificii pentru cei tineri, că Valoarea și Tradiția nu mai au preț prea mare pentru această generație, că acest ambalaj contează poate mai mult decît conținutul, însă, așa cum au fost crescuți acești tineri de noi, cei care nu mai sîntem atît de tineri astăzi, așa îi avem...

Chiar dacă ambalajul de marketing al discului Bach semnat de Nemanja Radulovic este foarte slipicios, conținutul în sine este valoros și bine fundamentat muzical. Radulovic nu-și propune de la început un Bach foarte spiritual, ci un Bach muzical, un Bach uman – de aceea și alege lucrări prelucrate de prietenul său din copilărie, dirijorul Alexander Sedlar, prelucrări tot în stil baroc pentru vioară și orchestră realizate pentru Ciaccona din Partita a II-a pentru vioară solo, Toccata și fuga în re minor pentru orgă și Aria din Suita a III-a pentru orchestră. Alături de două veritabile hit-uri din repertoriul bachian: Concertul pentru două viori și orchestră și Concertul în la minor pentru vioară și orchestră.

Rădăcini, fidelitate, familie – sînt reperele care l-au ghidat pe Radulovic cînd a conceput acest disc. Rădăcinile sale bachiene – și el, ca și Tomescu sau oricare alt mare violonist, a cîntat sau s-a gîndit în fiecare zi la o lucrare de Bach, încă de cînd era copil. Fidelitate față de prieteni: ansamblul Double sens cu care cîntă este alcătuit din prietenii săi sîrbi și mai noii săi prieteni francezi, fidelitate față de prietenul său Alexandre Sedlar care a realizat aranjamente și pe discul Vivaldi înregistrat anterior de Radulovic, față de colega sa de la clasa de vioară de la Belgrad, Tijana Milosevic, alături de care a interpretat Concertul pentru două viori și orchestră. Familie – pe disc nu există doar lucrările marelui Johann Sebastian Bach, ci și o lucrare în stilul fiului lui Bach, Johann Christian: de fapt, un Concert pentru violă și orchestră de Henri Casadesus, prilej de a descoperi că Radulovic violistul este la fel de bun ca Radulovic violonistul.

Un Bach proaspăt, mai tradiționalist, de fapt, decît arată chipul nonconformistului Radulovic, pe acest disc lansat în 14 octombrie 2016, care poate fi ascultat la Radio România Muzical duminică, 4 decembrie, de la ora 13,05 sau oricînd pe site-ul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2016. 

Cristina Comandaşu este critic muzical.