dorm, dar stau cu tine

Are ochii gri ca de pisică.

Mi-am apropiat faţa de ea şi a întins mîinile, prinzîndu-mă de obraz şi de păr. A fost ca o primă îmbrăţişare.

În timp ce doarme, oftează uneori de mulţumire şi liniştire: de două ori, scurt. Nu o dată şi lung, de oboseală şi griji, ca oamenii mari.

Cînd i-e somn, se freacă la ochi cu dosul palmelor şi poţi să-i vezi palmele mici, desfăcute, cu liniuţele lor cu tot.

Azi noapte am culcat-o în camera ei – prima dată. Noapte pînditoare şi albă. Mă simt scobită, ca un măr căruia i s-a scos cotorul însămînţat.

Azi i-a ieşit primul dinţişor. Îl căuta, în guriţa ei, între limbă şi buza de jos, printre baloanele mici de salivă, ca pe un giuvaier preţios.

Cînd găseşte cîte-o scamă prin patul nostru, printre jucării de tot felul, devine atentă şi începe s-o cerceteze. Stă în fund, uşor încruntată, şi cu degetul arătător împinge scama prin pat, urmărind-o.

Păşea în sufragerie, ţinută de subsuori; a ridicat puţin praf în aer şi s-a oprit să-l privească, plutind în lumina soarelui.

dorm, dar stau cu tine,