Despre excelență: Riccardo Chailly și Murray Perahia
Începutului anului 2018 a adus două discuri ieșite din comun: unul prin lucrările pe care le cuprinde, altul, prin excelența interpretării. În prim plan: dirijorul Riccardo Chailly și pianistul Murray Perahia.
Stravinski redescoperit după 100 ani
Unul dintre cei mai cunoscuți compozitori ai secolului XX: Igor Stravinski. Cine putea să-și închipuie că există o lucrare a sa, importantă, de altfel, rămasă inedită și care avea să fie înregistrată pentru prima dată pe un disc care a apărut în 12 ianuarie 2018?
Ei bine, o asemenea lucrare există. Este opusul 5 din creația lui Stravinski, „Chant funèbre”, care după premiera din anul 1909, a fost pierdut; a fost redescoperit în anul 2015 între partiturile din arhiva Conservatorului din Sankt Petersburg. Lucrarea a fost scrisă în memoria lui Nikolai Rimski Korsakov, stins din viață în anul 1908; Rimski-Korsakov a fost profesorul lui Stravinski.
Însuși Stravinski spunea că acest „Chant funèbre” este cea mai importantă lucrare a sa dinainte de baletul Pasărea de foc – de altfel, pînă la redescoperirea acestei partituri, era un mister cum de la scriitura mai curînd romantică din opusurile 1-4, Stravinski trece direct la un limbaj modern și atît de personal, cum este cel din baletele sale atît de binecunoscute – „Pasărea de foc” (1910), „Petrușka” (1911) și „Ritualul primăverii” (1913). Odată cu acest „Chant funèbre”, acest mister este dezlegat, pentru că această lucrare este exact veriga lipsă între primele opusuri semnate de Stravinski și cele care l-au consacrat. Aici regăsim germenii armoniei și orchestrației pe care le vom regăsi dezvoltate plenar în baletele stravinskiene.
După redescoperirea acestui „Cîntec funebru”, lucrarea a fost interpretată în concert de mai multe ori; însă doar casa londoneză Decca a obținut drepturile pentru înregistrarea ei în premieră mondială pe disc. Iar interpreții aleși au fost Orchestra Festivalului de Lucerna și dirijorul Riccardo Chailly. O alegere oarecum surprinzătoare, însă, binevenită – această orchestră reunind instrumentiști veniți din cele mai bune orchestre ale Europei.
Pe disc, regăsim alte 3 opusuri de tinerețe semnate de Stravinski: op. 2, „Faunul și păstorița”, un ciclu de lieduri ce o au pe mezzosoprana Sophie Koch solistă, op. 3, „Scherzo fantastic” și op. 4, fantezia simfonică „Foc de artificii”. O alegere care permite observarea directă a evoluției stilului stravinskian: de la un discurs neo-romantic cu unele nuanțe impresioniste, pînă la ceea ce este, cred, culminația de pe acest CD – muzica baletului „Ritualul primăverii”, lucrarea emblemă a stilului stravinskian.
Putea fi riscant să abordezi o lucrare atît de dificilă ca „Ritualul primăverii” cu o orchestră ad hoc, care se reunește vara pe parcursul a trei săptămîni, cît durează Festivalul de la Lucerna, cu cîteva zile de repetiție înainte. Însă Riccardo Chailly, care din 2015 este directorul muzical al ansamblului, a riscat... și a cîștigat. Pe acest disc veți regăsi o versiune plină de nerv și de culoare, foarte precisă tehnic, o versiune de referință pentru acest opus.
Iată așadar un disc care merită să figureze într-o colecție: unora Stravinski li se pare greu de înțeles, însă aici vor descoperi și un altfel de Stravinski, cu o față mai puțin cunoscută, și atunci, poate că și „Ritualul primăverii” va fi mai ușor de ascultat...
Discul a fost difuzat la Radio România Muzical și poate fi ascultat oricînd pe site-ul proiectului Discurile anului 2018.
Murray Perahia și excelența în interpretarea muzicii lui Beethoven
În 12 februarie, celebrul pianist american Murray Perahia și-a lansat cel mai nou disc. Regăsim aici, pentru prima dată înregistrată de Perahia, Sonata „Hammerklavier” de Ludwig van Beethoven, unul dintre opusurile cele mai importante scrise de Beethoven pentru pian. Și alături de aceasta, Sonata lunii.
Este impresionant să-l vezi pe Murray Perahia însuși cum vorbește despre istoria interpretării sonatei Hammerklavier, cum a abordat-o prima dată la vîrsta de 25 ani, cum și-a dat seama că atunci era nepregătit și că a tot amînat pentru mai tîrziu. Acest „mai tîrziu” a venit… după 45 ani; Murray Perahia a împlinit deja 70 ani. A studiat partitura o vară întreagă, perioadă în care nu a făcut decît acest lucru; a cîntat-o în recital de cîteva ori și, în fine, a ajuns la concluzia că ar putea să o înregistreze.
Într-o lume fast-living, așa ceva pare aproape incredibil. Să meditezi asupra unui lucru 45 ani, pînă te simți pregătit să-i faci față: cine își mai asuma astăzi așa ceva? Pare, într-adevăr, ceva rezervat doar unor puțini aleși – iar Murray Perahia este unul dintre ei. Iar versiunea lui pentru „Hammerklavier” este cu adevărat sumumum-ul celor învățate și trăite de un mare pianist într-o viață dedicată muzicii: de la construcție la sens, la trăire și filozofie. Murray Perahia găsește echilibrul perfect, acel echilibru care aduce noblețe și durabilitate artei, făcînd-o nemuritoare.
Iar „Sonata lunii” se înscrie exact în aceleași coordonate. Sigur, contează mult și povestea care stă în spatele a ceea ce pianistul își imaginează că spune muzica lui Beethoven: iar în cazul „Sonatei lunii”, nu prea are de a face nici cu luna, nici cu lacul Lehmann, care se spune că l-ar fi inspirat pe Beethoven. Povestea aceasta o puteți descoperi în materialul video ce însoțește lansarea CD-ului.
Însă totuși, nici o poveste nu se poate substitui muzicii însăși: o interpretare tulburătoare tocmai prin faptul că aduce în viețile noastre un echilibru despre care nu cred că ne mai puteam imagina că există.
Un mare pianist, versiuni antologice pentru sonatele beethoveniene. De neratat.
Discul Beethoven semnat de Murray Perahia poate fi ascultat oricînd aici. http://www.romania-muzical.ro/info/discul-anului-2018/disc.htm?a=1776931&c=4631&g=2
Cristina Comandașu este critic muzical.
