De la regalitate la realitate

Dilema veche de săptămîna aceasta ne invită să trecem De la regalitate la realitate: pe cine mai interesează dacă în România e Monarhie sau republică?

“Cine ar fi crezut în 1990 că Ion Iliescu şi regele Mihai al României vor trăi la bătrîneţe oarecum vecini, unul în Palatul Elisabeta, celălalt peste Herăstrău, (…) amîndoi apărînd rar în public?” se întreabă Cristian Ghinea. Cu care, într-o polemică amicală, Mihnea Măruţă îşi expune principalele argumente promonarhice:  “Monarhia ne-ar “coase” deşirata îmbrăcăminte socială, începînd de sus, de la guler. Dacă păstrăm forma republicană, nici un preşedinte nu va reuşi să fie “al tuturor”.” Istoricul Şerban Papacostea, în interviul dosarului, spune despre regele Mihai: “a făcut mereu ce trebuia şi nu a făcut niciodată ceea ce nu trebuia să facă.”

Andrei Pleşu comentează reinserţia temei morţii în spaţiul politicului. O ştire falsă despre moartea preşedintelui ţării, desfigurat în urma unui accident de circulaţie, publicată de cîteva ziare, a devenit motiv de comentarii beligerante şi exclamaţii profetice. La fel şi ipoteza lansată, tot în presă, cum că Eminescu ar fi fost asasinat de serviciile secrete austro-ungare (prea patriot fiind...).

Vintilă Mihăilescu monitorizează atitudinile...neconvenţionale din traficul bucureştean. Conform unei statisictici personale, din 1000 de maşini urmărite la stopuri, 32% nu semnalizează cînd o iau la stînga sau la dreapta. Semnalizarea are de-a face cu respectul şi încrederea pe care le nutresc şoferii unii pentru ceilalţi.

Dan C. Mihăilescu constată, cu tristeţe, pustiul ultimului Bookfest. „Dacă eram cîteva zeci de persoane în ditamai perimetrul de trei, patru pavilioane.(...) Cum să nu mă las numaidecît electrocutat de suita de flash back-uri din Bookarest-urile anilor ’90, cînd ne călcam literalmente cu miile în picioare printre etajele Teatrului Naţional...”