de fiecare dată vine iarna
era frig, asta știam cu toții
dar soldatul mărșăluia prin ploaie ud, mai chinuit decît noi
cu haine kaki și la comanda cuiva
mergea înainte în pas de defilare, cu un zîmbet sfidător, dedicat dușmanului
tropăia asurzitor și striga din timp
în timp trăiască regele, trăiască poporul meu
pe măsură ce se însera, și se făcea tot mai frig.
carnea lui se macera în marș, vocea lui răgușea
hainele mucegăiau, viteza lui nu scădea, armele lui nu slăbeau.
luna reușea printre nori să îl îmbrace cu o strălucire cîntată la nai
iubirea lui oarbă îl ducea mai departe, fiindcă nu avea nimic altceva.
a răsunat un pufnet surd, soldatul a căzut, cu sînge curgîndu-i
din braț, un al doilea pufnet, după care a răsuflat cu o fantă
a căzut pe un pămînt umplut de gunoaie
nu a știut că nu e curat, fiindcă un astfel de soldat moare curat
ploua rece, dezolant, fiecare strop de ploaie penetra carnea ca un plumb
cînd răsuflarea a încetat, omagiu regelui și poporului său
a început imediat să ningă
pentru că de fiecare dată vine iarna
cînd avem nevoie de emoții
din volumul Cartea războiului, Editura Vellant, 2022