De ascultat într-o (mini)vacanță – pentru copiii de la 4 la 99 ani

Patru zile libere la început de iarnă: să fie ski, un city break sau pur și simplu leneveală acasă? Poate un film la cinema sau un spectacol de văzut? Sau, poate, există și posibilitatea de a asculta cîteva lucruri interesante apărute în ultima perioadă, muzică clasică, și nu numai, ca de exemplu, canzonete cu tenorul Juan Diego Florez.

Italia cu Juan Diego Florez

Juan Diego Florez este în prezent cel mai cunoscut tenor care cîntă operă belcanto, acel gen de operă practicat la începutul secolului al XIX-lea, cu arii de o remarcabilă virtuozitate. Puțini însă își mai amintesc că Juan Diego Florez a debutat în țara lui natală, Peru, cîntînd muzică tradițională peruană și muzică ușoară. De la 17 ani s-a orientat însă către muzica de operă, odată cu debutul studiilor la Conservatorul din Peru. Vocea deosebită i-a deschis drumul către o carieră internațională de invidiat: la 23 ani, în 1996, a debutat la Festivalul Rossini de la Pesaro (unde în 2016 se pregătește o ediție dedicată aniversării a 20 ani de la debutul său) și apoi toate marile teatre de operă l-au avut ca invitat, inclusiv pretențiosul și atît de bine promovatul teatru Metropolitan din New York.

Un artist cu o carieră de un asemenea nivel își poate permite uneori să fie nu mai puțin serios, aș spune, ci ludic, abordînd și un repertoriu considerat mai “light”, o atitudine, de altfel, de înțeles. Pentru că publicul de astăzi poate prefera să asculte mai curînd un mănunchi de canzonete celebre decît arii de virtuozitate, iar în cazul discului Italia lansat de Juan Diego Florez în septembrie 2015, chiar e de înțeles de ce.

Cum să nu asculți cu plăcere cîntece pe care cu toții, cred, le-am auzit măcar o dată, simbol al unei Italii muzicale, cu un cîntăreț care chiar dacă nu e italian, înțelege foarte bine sufletul italian (Juan Diego Florez are, de altfel, o locuință la Pesaro, în Italia), într-un aranjament orchestral care amintește de modul cum sînt interpretate în mod tradițional canzonetele (un ansamblu în care regăsim, de exemplu, mandolina, la care cîntă singurul mandolinist nominalizat la premiile Grammy din istoria acestor distincții, israelianul Avi Avital)?

Selecțiuni de pe acest album au putut fi ascultate la Radio România Muzical în cadrul emisiunii Portret nonconformist și pot fi reascultate pe site-ul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2015. 

Petrică și lupul la Hollywood

Am mai scris despre această producție extrem de interesantă: o versiune contemporană a poveștii muzicale semnate de Serghei Prokofiev, narată de rockerul Alice Cooper, cu muzică nu doar de Prokofiev, ci și de Mahler, Wagner, Elgar, etc. interpretată special pentru acest album de Orchestra de Tineret a Germaniei, condusă de Alexander Shelley. O poveste pentru copiii de astăzi, apărută pe 13 noiembrie 2015 la casa Deutsche Grammophon sub o dublă formă: un album audio, dar și o aplicație animată pentru Ipad prin care copiii pot interacționa cu personajele celebrei povești.

Versiunea originală în limba engleză a acestei producții, însoțită de un interviu cu Alice Cooper, poate fi ascultată la Radio România Muzical luni, 30 noiembrie, de la ora 19.00 și duminică, 6 decembrie, de la ora 13.05 sau oricînd, după data de 2 decembrie, pe site-ul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2015.

Și cîteva albume mai serioase...

Recomand cu multă căldură noul album semnat de violoncelista americană Alisa Weilerstein cu muzică de cameră aparținînd lui Serghei Rahmaninov și Frederic Chopin, înregistrat alături de pianistul Inon Barnatan. O muzică deosebit de frumoasă și o interpretare excelent dozată aparținînd unor muzicieni care fac o carieră de invidiat în Statele Unite ale Americii. Ea, recunoscută drept una dintre cele mai importante violonceliste ale timpurilor noastre, la nivel internațional, el, în prezent, artist in association al Filarmonicii din New York, fanion al culturii muzicale americane. Alisa Weilerstein este recunoscută pentru stilul ei pasional și pasionat de a face muzică: într-un repertoriu romantic cameral, ar fi putut să cadă în capcana interpretării romanțioase, însă, nu, ea găsește tonul just; iată un disc potrivit pentru o seară rece de iarnă, în singurătate, la gura sobei...

În 1 septembrie 2015, probabil cel mai cunoscut muzician japonez, dirijorul Seiji Ozawa, a împlinit 80 ani. Și și-a făcut cadou un disc cuprinzînd lucrări pe care nu le înregistrase pînă atunci niciodată, surprinzător, avînd în vedere că Ozawa este specializat (și) în muzica de operă, și în repertoriul francez. Mă refer la fantezia lirică Copilul și vrăjile de Maurice Ravel, o mini-operă foarte rar auzită astăzi, care se petrece tot în lumea copiilor, ca și Petrică și lupul dar într-un limbaj mai puțin accesibil celor mici, adresat mai curînd celor mari. Pe același disc sînt înregistrate alte două lucrări de Ravel: celebra Alborada del gracioso și ciclul de melodii Sheherazade, cu Susan Graham în prim plan, cea mai cunoscută mezzosoprană americană a momentului. Într-o notă mai subtilă, repertoriul ales reflectă de fapt congruența dintre două lumi – cea asiatică și cea franceză – specifică și lui Seiji Ozawa. Toate lucrările fac trimitere, muzical sau ideatic, (și) la Asia, deși sînt semnate de un francez, toate lucrările sînt interpretate alături de o orchestră japoneză, Saito Kinen, înființată chiar de Seiji Ozawa, alcătuită din cei mai buni instrumentiști japonezi, mulți dintre ei, membri ai unor prestigioase orchestre americane și europene.

Discurile semnate de Alisa Weilerstein și Seiji Ozawa pot fi reascultate oricînd pe site-ul campaniei Radio România Muzical Votează discul de muzică clasică al anului 2015.

Last, but not least, semnalez apariția unui album cu trei discuri extrem de important pentru cultura românească: integrala lucrărilor pentru pian de George Enescu înregistrată de pianista Raluca Știrbăț, inițiatoarea campaniei care a dus la restaurarea casei familiei Enescu din Mihăileni. Discul a apărut în octombrie 2015 la casa Hanssler Classic și urmează a fi lansat în România pe 3 decembrie la Muzeul Enescu, unde Raluca Știrbăț va susține și un recital. Pe 4 decembrie, Raluca Știrbăț este invitata Interviurilor Radio România Muzical, de la ora 15.30, live la Radio România Muzical, dar și live audio-video pe site-ul www.romaniamuzical.ro, moment pentru a afla mai multe despre această integrală care include și piese înregistrate în premieră. Mi se pare un moment important: ultima integrală a lucrărilor pentru pian de Enescu a fost propusă de Luiza Borac, cu două albume apărute în 2004 și 2006, deci cu aproape cu 10 ani în urmă.