Curul, cîtă graţie!
Curul, cîtă graţie.
Surîde tot timpul, niciodată nu-i tragic.
Nu-l preocupă ceea ce se întîmplă
în partea de dinainte a corpului. Curul îşi este
sieşi suficient. Mai e cineva ca el? Poate sînii.
Ia ascultă – murmură curul – aceşti
nătăfleţi încă mai au de studiat!
Două luni gemene sînt un cur
într-o balansare rotundă. Înaintează
de la sine într-o cadenţă mirifică, prin
miracolul deplin de a fi două şi numai una.
Curul se distrează
pe cont propriu. Şi iubeşte.
În pat se agită. Munţii
cresc şi descresc. Valuri izbind
într-un ţărm infinit.
Iată-l că surîde. E fericit
în dezmierdarea de a fi, balansîndu-se.
Sfere armonioase în haos.
Curul e rotund şi e cur,
de jur împrejur.
din antologia Maşina lumii şi alte poeme, traducere din portugheză de Dinu Flămînd, Editura Humanitas Fiction, 2012.
