Cum pot fi distruse instituţiile. Cazul ICR
Dilema veche de săptămîna asceasta încearcă să înţeleagă de ce guvernul actual doreşte distrugerea unei instituţii care a funcţionat în ultimii ani foarte bine: oameni de cultură şi reprezentanţi ai societăţii civile protestează împotriva politizării Institutului Cultural Român. Cu argumente. Printre aceştia: Anca Manolescu, Gabor Tompa, Andrei Şerban, Alexandru Solomon, Dan Lungu, Dan Perjovschi. „ICR e o instituţie de smuls din mîinile lui Băsescu, chiar cu preţul – neînsemnat pentru ei – al distrugerii unei importante reuşite româneşti.” (Anca Manolescu).
***
Andrei Pleşu scrie despre războiul declanşat de actuala putere împotriva lui Horia-Roman Patapievici: „Cum de n-are nimeni, dintre guvernanţi, curajul şi tăria de caracter să citească, la rece, bilanţul mandatului lui Horia Patapievici la Institutul Cultural Român? Orb să fii şi trebuie să recunoşti că e un bilanţ spectaculos, şi încă pe fondul unor vremuri grele.”.
Cristian Ghinea se bucură de procentul obţinut de Nicuşor Dan la alegeri şi se revoltă împotriva întrebărilor inutile la adresa acestuia: „Pe măsură ce se apropiau alegerile locale, trăiam cu impresia că în mediul online nu sînt de fapt alegeri locale, ci un referendum despre Nicuşor Dan. Ca unul dintre susţinătorii declaraţi ai lui, mi s-a părut normal să zic şi să scriu asta: anume că îl susţin pe Nicuşor Dan. Dacă cineva susţine pe altcineva, foarte bine, să o zică. Dar să te agăţi de ce zic unii despre Nicuşor Dan şi să faci lungi dezbateri pe tema asta – a fost jenant (…)”.
Stela Giurgeanu ne povesteşte despre Edirne, oraşul timpului pierdut: „Peste tot, recunoşti timpul de altădată – un loc care îţi reactivează imagini cunoscute doar din amintirile bătrînilor sau din poveştile literaturii antebelice. Recunoşti mahalaua, plină de culoare şi normalitate tihnită a unui Bucureşti de odinioară, în care oamenii îşi trăiesc viaţa „în exterior”.
