Conferinţă Solomon Marcus la BCU
În seria „Cultura bate criza”, joi, 9 decembrie, la ora 19, profesorul Solomon Marcus va ţine la Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din Bucureşti conferinţa Spectacolul ca paradigmă universală.
Tema conferinţei porneşte de la o provocare a lui Eugène Ionesco. În cartea sa de convorbiri cu Claude Bonnefoy, dramaturgul spunea: „Altădată, scriitorii, poeţii erau consideraţi nişte vizionari, nişte profeţi. Aveau o anumită intuiţie, o sensibilitate mai ascuţită decît cea a contemporanilor lor, mai mult, descopereau lucruri, iar imaginaţia lor o lua înaintea a ceea ce ştiinţa însăşi n-avea să descopere şi să stabilească decît un sfert sau o jumătate de secol mai tîrziu. Raportat la psihologia timpului său, Proust era un precursor. Or, deja de la un anumit moment, ştiinţa, psihologia abisală au făcut enorme progrese, pe cînd revelaţiile empirice ale scriitorilor, prea puţine. Se spunea altădată despre cutare peisaj că seamănă cu cutare tablou, că o anumită situaţie reală seamănă cutărei situaţii citite într-un roman sau văzute la teatru. De cînd cu astronautica şi cu această viziune extraordinară pe care au avut-o cosmonauţii, literatura e cea care trebuie să se ridice la nivelul realităţii. Avîntul spiritului uman se exprimă în tehnică, pe cînd arta şi literatura sînt tot mai întîrziate. (…) Forma sub care se prezintă actualmente literatura este insuficientă. Imaginaţia trebuie să continue să funcţioneze. Însă, pentru ca funcţia imaginativă a poetului să-şi recapete o anumită valoare, va trebui să treacă un timp, ca poetul să asimileze lumea tehnicii, care, în prezent, îl depăşeşte. Teatrul este foarte adesea o literatură inferioară, adică se prezintă pe scenă lucruri pentru oameni care au o imaginaţie insuficientă. Cine dispune de suficiente resurse ale imaginaţiei, nu are nevoie să se ducă la teatru.” (Eugène Ionesco, Între viaţă şi vis. Convorbiri cu Claude Bonnefoy, Editura Humanitas, 1999, p. 176-177)
Profesorul Solomon Marcus va urmări, în conferinţa sa, patru etape: „Prima: teatrul privit ca o lume în sine. A doua: teatrul ca reprezentare a lumii. Ionesco pretinde cu dreptate că literatura şi teatrul nu mai sînt capabile sa dea seama de complexitatea lumii, de bogăţia ei. Pune degetul pe rană: nu au făcut efortul de a se apropia de imaginarul ştiinţei şi tehnologiei, care le-a luat-o înainte. Etapa a treia: lumea ca proiecţie, prin metaforă, a teatrului şi a spectacolului, în general. Aici, exemplele abundă. Etapa a patra: întoarcerea, preconizată de Ionesco, la prima etapă, dar îmbogăţiţi de achiziţiile etapelor anterioare. Vom da exemple care arată că în ultimele două decenii teatrul ştiinţei devine o realitate.”
În curînd, la Editura Spandugino va apărea volumul Întîlniri cu Solomon Marcus.
Proiectul „Cultura bate criza” este conceput de Sorin Alexandrescu şi iniţiat de Fundaţia Spandugino.
