Cinci săptămîni pe podea

şi uneori se schimbă lumina.

Au injectat camera cu naxolon şi fotografiază fără oprire.
Atît de frumos trupul gol nemişcat sub cupola de blitzuri
şi totuşi înspăimîntă vietăţile mici.

Atît de mici spaimele mele şi mai vii decît mine
în cel mai lung vis fără imagine al tuturor timpurilor.

Cînd eşti copil şi ai creierul cît o pereche de cearcăne
crezi că împuşcaţii din filme sînt condamnaţi la moarte
dar acum eşti aici în laboratorul de somn
şi ai voie să gîndeşti orice altceva.

Pe un filmuleţ cu mine conducînd un ATV
am pus pe fundal imagini de pe Marte.
Apoi din fotografiile cu mine în avion i-am şters pe ceilalţi.

Am şters şi avionul am pus cîţiva nori şi

acum sînt numai eu

plutind pe cer cu o ceaşcă de ceai aburind în mînă.

din volumul vino cu mine ştiu exact unde mergem, Editura Tracus Arte, 2013.