Cinci filme polemice & Ladj Ly, noul rebel al Cannes-ului

Nici o ediţie de Cannes fără o recoltă de filme controversate, excesive, provocatoare, deranjante. La rândul său, Les Films de Cannes à Bucarest a pregătit o selecţie tulburătoare cu cele mai discutate şi controversate oferte ale ediţiei din 2019. Noul copil minune al filmului francez, Ladj Ly, va fi prezent la Bucureşti pentru a vorbi despre cum e să porneşti o revoluţie cinematografică din suburbii.

Les Misérables, regia Ladj Ly, Premiul Juriului (ex-aequo) Cannes 2019

“Dacă vrei cu adevărat să faci o revoluţie, trebuie să ieşi în stradă în fiecare zi”, spune regizorul Ladj Ly, al cărui lungmetraj de debut a fost inclus în competiţia oficială de la Cannes. „Cine crede că e vorba de o nouă ecranizare a clasicului lui Victor Hugo, se înşeală”, scrie revista Variety. „Dar există un motiv pentru care Les Misérables poartă acelaşi titlu: ambele sunt amplasate în Montfermeil, suburbia muncitorească unde regizorul a crescut. Un secol mai târziu, mizeria e încă acolo, iar violenţa poliţiei rămâne un factor...”

Pelicula are în centru trei membri ai brigăzii anti-criminalitate care se confruntă cu tensiuni între bandele rivale din vecinătate. Inspirat de revoltele din 2005 de la Paris, de La Haine, pelicula cult a lui Mathieu Kassovitz şi de scurtmetrajul cu acelaşi nume al lui Ly, câştigător al unui premiu César, Les Misérables e o perspectivă provocatoare asupra tensiunilor dintre rezidenţii marginali şi poliţie.

Regizorul declară că e crucial ca oamenii care au trăit în aceste locuri să-şi spună povestea şi este frustrat că sunt atât de puţini regizori de culoare activi în Franţa de azi. „Lumea cinema-ului este foarte închisă: e rezervată unei anume elite. Poţi număra regizorii de culoare pe degetele de la o mână”, spune el în acelaşi interviu. „De aceea am fondat şcoala noastră de film”. Se numeşte Kourtrajmé, la fel ca şi colectivul regizoral unde a debutat. Ly spune că şcoala gratuită dă ocazia participanţilor să facă parte din următoarea generaţie de cineaşti francezi. “E o şcoală pe care o poate accesa oricine – nu există taxă. Trebuie să ne implicăm, să preluăm controlul şi să începem să schimbăm lucrurile. Nu vrem să ni se impună nimic. Cunoaştem aceste teritorii şi ştim cum să acţionăm. De când cu alegerea lui Macron, sunt şi mai multe probleme sociale. Noi protestăm împotriva acestor condiţii de 20 de ani, dar nu se întâmplă nimic. Înainte, oamenii erau indiferenţi pentru că era vorba de periferie, acum toţi francezii sunt afectaţi. Avem impresia că politicienilor nu le pasă.”

La Cannes, Les Misérables a fost primit cu ovaţii unanime şi a reuşit performanţa să-i învingă pe Tarantino, Almodóvar, Loach şi Dolan în competiția pentru Premiul Juriului. “O minune tehnică şi un debut uluitor” scria Variety.  Peste noapte, Ly a devenit un star. Drepturile de difuzare pentru piaţa americană au fost achiziţionate imediat de Amazon pentru 1.5 milioane dolari, cea mai mare vânzare pentru un debutant la Cannes din istorie.

Bacurau, regia Kleber Mendonça Filho şi Juliano Dornelles, Premiul Juriului (ex-aequo) Cannes 2019

Un portret perseverent şi amplu al unei comunităţi braziliene care luptă împotriva spectrului sumbru al modernităţii. „Un western magnific şi dement despre pericolele modernizării accelerate.” Indiewire

„La fel ca şi memorabilul Aquarius, din 2016, Bacurau are în centru o femeie teribil de încăpăţânată care refuză să-şi cedeze locul în lume. Regizorul îmbină totul, de la Cei şapte samurai la Hostel într-un sângeros şi neapologetic <<la naiba>> adresat tuturor celor care cred că tehnologiile revoluţionare le permit să transforme lumea în abator personal”, citim pe Variety, în timp ce The Guardian ne pregătește pentru un „western frisonant, executat cu o claritate necruţătoare, cu accente horror despre un oraş asediat de o ameninţare misterioasă”.
The Wild Goose Lake, regia Diao Yinan, Competiţie Cannes 2019

Un gangster fugar ce caută izbăvirea... O fată în pericol care riscă totul ca să-şi câştige liberatea... Ambii hăituiţi pe malurile unui lac, în ceea ce-ar putea fi ultima lor zi din viaţă. „Diao Yinan livrează noir-ul chinezesc absolut, în care stilul răvăşitor şi mizanscena inventivă formează substanţa. Un film care respiră graţie meşteşugului său vibrant şi a reimaginării fluide a unor scenarii care, până acum, ar fi trebuit să devină clişee. Făcând echipă cu operatorul Dong Jinsong, Diao dă dovadă de o stăpânire formală extraordinar de elastică. Această dramă atmosferică, hiperstilizată... e de un existenţialism mimimalist în stilul lui Jean Pierre Melville... şi confirmă că tradiţia noir e reinventată în China.” Variety

Beanpole, regia Kantemir Balagov, Premiul pentru regie Un Certain Regard, Cannes 2019 

1945, Leningrad. Al doilea război mondial a devastat oraşul şi psihicul oamenilor. Două tinere căută să-şi refacă viaţa în mijlocul ruinelor.

„Pentru orice cinefil, poate veni ca un şoc revelaţia că încă mai poate fi complet anihilat de imaginile proiectate pe un ecran. Şi, deşi Balagov a dovedit că e în stare să sfideze graniţele etice ca să şocheze în debutul său impresionant, Closeness, aici devastarea e obţinută prin nimic mai mult decât printr-un control regizoral excepţional şi printr-o măiestrie fascinantă. Beanpole e incredibil de sumbru, însă compus cu o asemenea grijă că devine profund captivant. Evenimente atât de răvăşitoare încât îți dorești să-ţi fereşti privirea sunt prezentate în imagini atât de frapante că nu poţi să-ţi iei ochii. În timp ce personajele sunt complet dezbrăcate din punct de vedere psihologic, măcar li se acordă demnitatea unui cadru frumos.” Variety

The Invisible Life of Eurídice Gusmão, regia Karim Aïnouz, Premiul Un Certain Regard, Cannes 2019

„O melodramă tropicală, spune reclama. Iar răvăşitoarea sagă de epocă a lui Karim Aïnouz se dovedeşte la înălţimea descrierii: emoţii puternice, articulate cu cea mai mare sinceritate şi excese stilistice intelectuale, toate în mediul fierbinte al jumătăţii de secol XX în Rio de Janeiro, plus politici feministe şi adevăruri sociale percutante. Cei familiari cu opera lui Aïnouz ştiu că trebuie să se aştepte la o experienţă senzorială încărcată (...) Această poveste a două surori devastate, separate de decenii de dezonoare familială şi de viclenie, e o reverie scăldată în sunet, muzică şi culoare pentru a se potrivi cu profunzimea emoţiei. Redutabiliul director de imagine Hélène Louvart (cunoscută pentru Lazzaro felice sau Pina) dă filmului culoarea unui mango copt…”