Ce mai rămâne din cultura franceză?

Donald MORRISON
7 mai 2010
Ce mai rămâne din cultura franceză? jpeg

Donald Morrison, Ce mai rămâne din cultura franceză?
urmat de Antoine Compagnon, Preocuparea pentru grandoare

Traducere şi note din limbile engleză și franceză de Laura Albulescu. Postfaţă de Horia-Roman Patapievici.
În curs de apariţie la Editura ART, aici.

Apariţia, într-o ediţie europeană din 2007 a revistei Time, a unui articol în care jurnalistul american Donald Morrison anunţa încă din titlu „moartea culturii franceze”, a zguduit serios tectonica pieţei de idei europene. Pornind de la premisa că „Ţara lui Proust, Monet, Piaf şi Truffaut şi-a pierdut statutul de superputere culturală”, Morrison a declanşat un cutremur polemic, ale cărui replici au împânzit presa internaţională, forumurile, blogurile şi emisiunile TV. Atinsă la punctul cel mai nevralgic din anatomia orgoliului naţional – „suveranitatea” culturală -, Franţa nu s-a rezumat să riposteze la poziţia lui Morrison, continuând, multă vreme după stingerea focului provocat de Time, să-şi ia la bani mărunţi actualul statut printre puterile culturale. Discuţia nu a rămas însă între graniţele franceze, extinzându-se la întreg spaţiul european, iar implicaţiile textului semnat de jurnalistul stabilit în Franţa au fost discutate şi în presa românească.

Acest controversat articol s-a transformat mai târziu într-un volum, în care a fost inclusă replica lui Antoigne Compagnon, teoretician şi profesor la College de France. Chiar dacă întreaga controversă are ca punct de pornire starea culturii în contextul francez, întregul val de reacţii pe care l-a generat scoate la iveală probleme arzătoare pentru întregul discurs legat de rolul culturii naţionale şi disoluţia acestui concept, precum şi de rotiţele care pun în mişcare mecanismele a ceea ce numim cultură.


Donald Morrison | Ce mai rămâne din cultura franceză?

Trebuia să fi ştiut că un american nu poate curta insistent puterea şi gloria culturii franceze fără să se aleagă cu un răspuns dur şi deloc plăcut. Mai înţelept ar fi fost să-mi fi păstrat consideraţiile pentru dineurile pariziene şi pentru e-mail-urile schimbate cu prietenii de acasă decât să public un articol intitulat „Moartea culturii franceze“ într-o revistă americană. Dar îmi făceam iluzii că observaţiile mele vor fi receptate de cititorii francezii la fel cum credeam eu: adică nişte constatări amicale şi pozitive despre o ţară care chiar îmi place.

Ce naivitate din partea mea! Câtă lipsă de viziune! Cu alte cuvinte, cât de american am fost! Oare nu ştiam că vaca sacră a vieţii publice franceze se numeşte cultură şi că este punctul sensibil al imaginii naţionale? Poţi critica liniştit etica muncii în Franţa, atitudinea ei faţă de fumat, regimul ei fiscal. Dar ferească sfântul să-ţi treacă prin cap să-i vorbeşti de rău cultura! Şi să nu cumva să-ţi imaginezi vreo clipă că observaţiile tale vor fi luate lejer, iar critica ta va fi considerată una constructivă. Să nu te-aştepţi vreodată ca lumea să înţeleagă că tu, de fapt, voiai să ajuţi. Când un străin încearcă să dea o mână de ajutor, atrăgând atenţia asupra unor neajunsuri pe care le-ar putea avea cultura franceză, află că nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită.

Pedeapsa pe care am primit-o eu a fost grabnică şi publică. La câteva zile după ce articolul meu de vreo şapte pagini despre declinul culturii franceze ca putere culturală internaţională apărea în Time (în ediţia europeană din 3 decembrie 2007), presa franceză a început să se aprindă ca Turnul Eiffel luminat în toată splendoarea lui. Aproape orice cotidian naţional, orice canal de televiziune sau orice website serios din ţară s-au simţit datoare să abordeze cazul. Oficiali ai guvernului, mandarini şi toată armata măruntă a jurnaliştilor culturali nu mai pridideau să-mi anihileze aserţiunile. Iată un răspuns tipic, postat de Didier Jacob pe blogul său găzduit de site-ul revistei Le Nouvel Observateur, unde ţine o rubrică de cronică literară: „Pentru americani, cultura franceză este, simultan, obiect al repulsiei şi obiect al dorinţei. Dacă această ambivalenţă ar putea fi prinsă într-o formulă algebrică, aceasta ar
suna cam aşa: De Gaulle + Sartre + bagheta + sânii lui Sophie Marceau = cultura franceză.“ Replica lui Jacob a atras rapid zeci de comentarii. Multe dintre ele aveau tonul următor: „Nu-l cunosc pe autorul acestui articol, dar sunt convins că nu crede cu adevărat ce a scris.“ (...)

Establishmentul cultural francez şi-a petrecut următorul an nu numai denunţându-mă pe mine şi revista Time, ci şi reexaminând rolul culturii în viaţa ţării. Se pare că problema ridicată de mine a acoperit nesfârşite ore de transmisiuni radio şi TV şi hectare de hârtie au fost sacrificate pentru a umple cu răspunsuri şi comentarii paginile ziarelor. Uneori era menţionat numele meu, alteori nu. Subiectul continua să fie unul arzător şi fireşte că nu mă aşteptam să fiu făcut Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor în urma articolului meu, dar am fost recunoscător pentru seriozitatea cu care francezii au abordat semnalul meu de alarmă.


Antoine Compagnon | Preocuparea pentru grandoare

Plângerea de milă culturală, lamentarea pe marginea dezastrului nostru sunt o specialitate franţuzească; nu cred să fi văzut ceva asemănător în altă parte. Ne putem gândi la discursul lui Chateaubriand, „Inutilă Casandră“, la celebrul lui strigăt din Camera Nobililor din 7 august 1830, prin care refuză să depună jurământul în faţa lui Ludovic-Filip. Ies de aici versuri frumoase, cum sunt cele ale lui Baudelaire din al doilea Spleen:
   
    Vechi sfinx, nepăsătoarei lumi pururi nevăzut,
    Uitat pe hărţi şi-a cărui ursuză fire are
    Să se însenineze doar la apus de soare.

Ne cultivăm de ceva vreme o tradiţie – atât de franţuzească – de profeţi ai dezastrului şi de bocitoare ale culturii. Eşecul gândirii ne este muza familiară care inspiră această delectatio morosa. Ne lamentăm în permanenţă că înalta cultură se află în faliment, că democratizarea artelor este un eşec, că umanismul e pe ducă, iar şcoala e în ruină, că industria de divertisment şi cultura de masă ne-au invadat. Nu cunosc o altă ţară care să fie atât de fascinată de decăderea propriei limbi. Toate ţările, inclusiv cele de limbă engleză, par să fie expuse aceleiaşi precarităţi culturale la nivel naţional în faţa dominaţiei pe care o exercită noua lingua franca inspirată de engleză, în faţa puterii industriei culturale mondiale, în faţa revendicărilor diferenţelor culturale şi comunitare. Dar n-o să găsiţi la nici unul dintre vecinii noştri europeni, nici la prietenii noştri americani, toată această poezie a decadenţei.

Dar mai lăsaţi-ne în pace! Grandoarea noastră vine din această poezie, o poezie care a fost şi trebuie să rămână monopolul nostru. Vrem ca acest cântec de lebădă să fie ultimul nostru privilegiu! În amărăciunea noastră, ne revendicăm grandoarea de a ne proclama singuri sfârşitul! Donald Morrison nu ne spune nimic din ceea ce nu ştiam deja. Nesfârşite articole, emisiuni, eseuri ne tot repetă acest refren de aproape treizeci de ani. Procesul acelui Mai ’68 este el însuşi un gen prin care ne exersăm complezenţa naţională. Ne putem spune totul între noi, dar, cum se întâmplă şi cu secretele de familie, când un străin vine să ne dea lecţii, când profeţia dezastrului vine din exterior, mai ales dacă străinul este acel prieten-duşman numit America, pe care o considerăm singura noastră concurentă la ambiţia universalistă, e normal să apară reacţii şovine sau chiar un patriotism xenofob. Atunci strângem rândurile, ne luăm în posesie ce-i al nostru, ne agităm ca şi cum am fi sub asediu şi ni se pare că orice sceptic e antifrancez.

Totuşi, să nu muşcăm mâna care ne hrăneşte, pentru că această reacţie îmbrăţişată de aproape toată lumea s-ar putea dovedi şi un lucru bun, cum s-a întâmplat şi cu ocazia publicării în 2003 a primului Top Shanghai care reunea cele mai bune universităţi din lume. Câţi dintre noi, din toate părţile, nu au deplâns, ani în şir, starea universităţilor franceze, puţinătatea resurselor lor şi mediocritatea ambiţiilor? A fost nevoie ca divulgarea marii umilinţe naţionale să vină din exterior pentru ca opinia publică şi clasa politică să realizeze, în sfârşit, că se impune urgent o reformă. Când ne spunem între noi că împăratul este gol, avem impresia că e o figură de stil. Nu suntem crezuţi şi probabil că, până la urmă, nu ne credem nici noi, ca în vechea doctrină a dublului adevăr: anunţul declinului francez, când este colportat între noi, trădează cumva o gândire magică care speră că, dacă-l arată cu degetul, efectele acestui declin vor fi anulate. În toate elegiile pentru cultură publicate anual în Franţa s-a strigat de atâtea ori şi atât de tare „Foc!“, încât, atunci când chiar arde lăcaşul culturii, nimeni nu mai ia în seamă strigătul de avertizare.

pexels pixabay 270637 jpg
Vrei să îți promovezi afacerea în mediul online? Optimizarea SEO este un pas esențial!
Prin urmare, SEO are ca scop îmbunătățirea poziționării naturale a unui site web în SERP (Search Engine Result Page), făcîndu-l mai vizibil în rîndul utilizatorilor de internet.
woman having painful stomach    Copy jpg
Durerile de stomac: cele mai frecvente afecțiuni care provoacă disconfort gastric
Nu neglijați durerile de stomac, pentru că acestea vă pot perturba activitatea de zi cu zi sau pot ascunde afecțiuni grave.
vitamina c jpg
3 ingrediente miraculoase pentru sănătatea și frumusețea pielii. Și nu numai...
Hrănirea și hidratarea corectă a pielii sînt gesturi esențiale pentru ca aceasta să aibă mereu un aspect sănătos și strălucitor.
protectieficat (2) jpg
În ce fel își pun amprenta asupra sănătății tale ospățurile de sărbători și ce te-ar putea ajuta să-ți recapeți starea de bine
În fiecare an, mesele de sărbători duc la o creștere a numărului de cazuri de anumite afecțiuni, riscurile mai mari fiind mai ales pentru persoanele a căror stare de sănătate este deja fragilă.
Key visual Tur public larg 28 ian jpeg
Open Hearts for Ukraine
Primul tur ghidat al monumentelor create de 24 de tineri refugiați din Ucraina în patru muzee din București
bo popescu4 jpg
de fiecare dată vine iarna
pentru că de fiecare dată vine iarna  cînd avem nevoie de emoții
curs de programare (1) jpg
Cel mai bun curs de programare NU e un curs. Obții primul job în 8 luni, garantat!
O ofertă de nerefuzat, pe care nu o vei mai întîlni în cazul niciunui alt curs de programare.
poster Spoken Word Sessions 15 01 png
SWORDS: Ronin Terente și Lena Chilari în dialog cu Cosmin Perța
Seria de evenimente SWORDS - Spoken Word Sessions continuă la început de an cu doi perfomeri din Republica Moldova.
blonde woman blogger is showing how make up use cosmetics jpg
La ce să fii atentă atunci cînd îți alegi produsele pentru machiaj
Produsele cosmetice au rol foarte important, pe lîngă faptul că ele ajută la conturarea trăsăturilor feței, ele ajută și la regenerarea pielii.
hanorace dama(1) jpg
Hanorace cu glugă fără fermoar pentru femei la modă
Se pare că a decide ce hanorace pentru femei ar trebui să fie în garderoba noastră pare ușor.
IMG 8731 1 jpg
Coșurile cadou, darurile care nu se demodează, indiferent de ocazie!
În primul rînd, coșurile cadou aduc nu unul, ci mai multe bucurii laolaltă. Cînd alegi un coș cadou, nu optezi pentru simple obiecte, ci oferi, de fapt, experiențe memorabile!
infinitul intr o trestie png
vizual toni grecu jpg
Serile Enayati Medical City, ediția a III-a: Terapia rîsului, discuție cu Sever Voinescu și Toni Grecu
Serile Enayati Medical City continuă în 7 decembrie 2022, începînd cu ora 19.00 în cadrul Enayati Medical City!
poster Tess Parks 3 12 jpg
Recomandări de week-end
Artista canadiană Tess Parks concertează în premieră la București.
pre ul uniswap cand este cel mai bun moment sa cumperi uni  dilemaveche png
Prețul Uniswap: Cînd este cel mai bun moment să cumperi UNI?
Pur și simplu cumperi monede cînd prețul Uniswap este scăzut și le vinzi cînd prețul este ridicat.
dylan gillis KdeqA3aTnBY unsplash jpg
Scurt ghid despre cultura și structura organizațională
Construirea unei culturi și structuri organizaționale sănătoase și pozitive nu este o sarcină ușoara, dar orice organizație o poate realiza.
floraria online bloomeria livrare flori jpg
Ești o persoană creativă și pasionată de beauty Vezi ce job ți se potrivește! jpg
Proiectul Open Museums Open Hearts jpg
„Rădăcini și visuri” ale tinerilor din Ucraina
De joi, 27 octombrie, pînă la finalul lunii noiembrie, 40 de tineri din Ucraina cu vîrstă cuprinsă între 15-18 ani sînt invitați să participe la etapa a doua a proiectului Open Museums Open Hearts.
Red Bull Dance Your Style 2022 (1) jpg
16 dintre cei mai buni dansatori români se duelează pentru un loc în Finala Mondială din Africa de Sud
O demonstrație în forță, de o energie molipsitoare, Red Bull Dance Your Style este o competiție internațională de all-styles street-dance, cu evenimente în peste 30 de țări.
Masterclass Cronicari Digitali Cine asculta o Casa   Bucuresti 15 octombrie 2022 (17) jpg
Soluții pentru problemele de patrimoniu, indentificate în Masteclass Cronicari Digitali „Cine ascultă o casă?”
La finalul săptămînii trecute, la București, timp de mai bine de șase ore, în patru sesiuni de masterclass, arhitecți, specialiști și profesioniști implicați în restaurarea și valorificarea caselor istorice au luat parte la Masteclass Cronicari Digitali „Cine ascultă o casă?”.
pexels ylanite koppens 744969 jpg
Sugestii de cadouri care pot fi oferite angajaților
Ești om de afaceri, ceea ce înseamnă că ești conștient că fără dedicarea, experiența și profesionalismul salariaților tăi, firma ar fi avut destul de mult de suferit.
Vizual Masterclass Cronicari Digitali Cine asculta o casa 15 octombrie 2022 jpg
Valorizarea clădirilor istorice, în centrul primului Masterclass Cronicari Digitali „Cine ascultă o casă?”
Cine ascultă o casă?”, proiectul care își propune să ofere exemple de bune practici de la cei care „au ascultat o clădire” în beneficiul comunității și al protejării clădirilor istorice, invită experții, autoritățile și pe toți cei interesați de patrimoniu pentru o zi de Masterclass, în București.
 SF 6065 JPG
Karpatia Horse Show 2022: șapte premii pentru România, 15 mii de spectatori și o atmosferă chic!
Un weekend de excepție si un „salt” important pentru Karpatia Horse Show, cu ocazia celei de-a VII-a ediții desfășurate pe Domeniul Cantacuzino din Florești (Prahova).

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești