Carte nouă la Humanitas: „3096 de zile. Povestea tinerei răpite la 10 ani, ținută captivă vreme de 8 ani”

15 iulie 2020
Carte nouă la Humanitas: „3096 de zile  Povestea tinerei răpite la 10 ani, ținută captivă vreme de 8 ani” jpeg

Editura Humanitas vă prezintă un fragment din volumul 3096 de zile. Povestea tinerei răpite la 10 ani, ținută captivă vreme de 8 ani, de Natascha Kampusch, apărut de curînd în colecția Memorii/Jurnale. Cartea a fost scrisă împreună cu Heike Gronemeier și Corinna Milborn. Traducere și note de Cristina Cioabă.

„Acum mă simt îndeajuns de puternică încît să spun întreaga istorie a captivității mele.“

În dimineața zilei de 2 martie 1998, o fetiță de zece ani este urcată cu forța într-o furgonetă albă. Cîteva ore mai tîrziu, zace înfășurată într-o pătură pe podeaua rece a unei pivnițe. În jur e beznă, iar aerul are un iz stătut. În această temniță, de nici cinci metri pătrați, nu departe de Viena, Natascha Kampusch va trăi în următorii opt ani și jumătate, ruptă de lume. Răpitorul ei este singura persoană cu care are contact. O va supune unor chinuri greu de închipuit. În vara anului 2006 Natascha reușește să fugă și să-și împlinească promisiunea pe care și-o făcuse încă din prima zi a captivității.

Această carte este prima mărturisire completă despre experiența teribilă căreia a trebuit să-i facă față un copil. Natascha Kampusch vorbește cu curaj și demnitate despre copilăria ei dificilă, despre prizonierat, despre torturile fizice și psihice. Totodată, ne dezvăluie și cum a reușit să-l împiedice pe făptaș s-o distrugă, într-o situație fără speranță. Este povestea unei luptătoare, care a îndurat un coșmar de neimaginat, dar care nu s-a lăsat învinsă. 

„Profundă, onestă și absolut lipsită de autocompătimire… Natascha Kampusch este remarcabilă nu doar pentru curajul cu care povestește chinurile prin care a trecut, ci și, mai ales, pentru forța lăuntrică ce răzbate din mărturia ei și care s-a dovedit în final de neînvins.“ ­ Sunday Times

„O analiză extraordinar de complexă a celor opt ani de captivitate.“ – The Guardian

„Am reușit să supraviețuiesc îndepărtîndu-mă în mod subconștient de oroare și separîndu-mă de ea. Și am învățat, trecînd prin aceste experiențe teribile pe care le-am trăit în timpul captivității, să fiu puternică. Da, poate chiar am acumulat o forță de care, în libertate, n-aș fi fost vreodată capabilă…

Prin această carte am încercat să închei cel mai lung și mai întunecat capitol din viața mea de pînă acum. Sînt profund ușurată că am găsit cuvinte pentru tot ceea ce era contradictoriu și de nerostit. Văzînd această mărturisire tipărită mă ajută să privesc cu încredere înainte. Căci ceea ce am trăit mi-a dat totodată și forță: am supraviețuit captivității din temniță, m-am eliberat de una singură și am rămas în picioare. Abia acum, după aceste rînduri scrise, pot trage linie și pot spune cu adevărat: sînt liberă.“ – Natascha Kampusch

***

Natascha Kampusch (n. 17 februarie 1988, Viena) este victima uneia dintre cele mai îndelungate și mediatizate răpiri din istoria recentă. Natascha Kampusch a dispărut pe 2 martie 1998, cînd se afla în drum spre școală, și a fost ținută captivă vreme de opt ani, pînă pe 23 august 2006, cînd a reușit să scape. De atunci încearcă să ducă o viață normală. Și-a finalizat studiile în 2010 și în același an a publicat volumul 3096 de zile, în care spune pentru prima dată întreaga poveste a coșmarului prin care a trecut. Memoriile ei au fost ecranizate în 2013, în Germania. În 2016 a publicat cartea 10 Jahre Freiheit (10 ani de libertate), tradusă deja în peste 12 limbi.

Heike Gronemeier este redactor de non-ficțiune, specializată în biografii. A lucrat vreme de cinci ani la una dintre cele mai mari edituri austriece și a colaborat cu Natascha Kampusch la cele două cărți ale acesteia.

Corinna Milborn este o bine-cunoscută jurnalistă austriacă, specialist în științe politice. Lucrează atît în presa scrisă, cît și în televiziune și militează pentru drepturile omului.

***

3096 de zile. Povestea tinerei răpite la 10 ani, ținută captivă vreme de 8 ani (fragment)

Lumea în care trăiam acum se reducea la cinci metri pătrați. Dacă voiam să nu înnebunesc în ea, trebuia să încerc să o cuceresc. Nu ca poporul oamenilor-cărți-de-joc din Alice în Țara Minunilor, care doar aștepta tremurînd strigătul îngrozitor „Tăiați-le capul!“; nu supunîndu-mă unei realități nefirești, ca toate acele crea­turi mitice. Ci încercînd să-mi creez, în acel loc întu­necos, un refugiu în care, chiar dacă făptașul putea pătrunde oricînd, voiam totuși să mă protejez, țesînd în jurul meu și al vechii mele lumi, pe cît era posibil, un fel de cocon protector.

Am început să mă instalez în celulă și să transform închisoarea unde mă aruncase făptașul într-un spațiu al meu, în camera mea. În primul rînd mi-am dorit un calendar și un ceas deșteptător. Eram prizonieră într-o gaură a timpului în care făptașul era singurul stăpîn. Orele și minutele se amestecau într-un terci gros, care se așeza ca un strat de plictiseală peste tot. Přiklopil stăpînea ca un dumnezeu asupra luminii și întuneri­cului din lumea mea. „Și a zis Dumnezeu: Să fie lumină! Și a fost lumină! Și Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte.“ Un bec chior îmi dicta cînd să dorm și cînd să fiu trează.

Îl întrebam pe făptaș mereu în ce zi sîntem și în ce dată. Nu știam dacă mă minte sau nu, dar asta nu conta. Cel mai important lucru pentru mine era să simt că încă mai am o relație cu lumea mea de dinainte, cea de deasupra. Dacă era zi de școală sau sfîrșit de săptămînă. Dacă se apropia vreo sărbătoare sau vreo aniversare pe care voiam s-o petrec cu familia. Să mă­sori timpul, asta am învățat atunci că este poate cea mai importantă ancoră, mai ales într-o lume în care altminteri ești amenințat să dispari. Calendarul mi-a redat o părticică din orientarea în trecut – imagini la care făptașul nu avea nici un acces. Știam acum dacă copiii se trezesc devreme sau au voie să doarmă pînă mai tîrziu. În închipuire urmam programul zilnic al mamei. Azi trebuie să meargă la magazin. Poimîine poate își va vizita o prietenă. Iar la sfîrșit de săptămînă va face o excursie cu prietenul ei. Și așa, doar din cifre și denumiri ale zilelor săptămînii, îmi construiam o viață personală pe care mă sprijineam.

Și mai important a fost ceasul deșteptător. Mi-am dorit să am unul de modă veche, care însoțea trecerea secundelor cu un ticăit zgomotos și monoton. Iubita mea bunică avea un asemenea ceas deșteptător. Cînd eram mică detestam ticăitul care mă deranja cînd voiam să adorm și se furișa chiar și în visele mele. Acum mă agățam atît de tare de acest ticăit, asemenea celui care, prins sub apă, se agață de un ultim pai prin care plămînii lui mai pot primi ceva aer de la suprafață. Cea­sul îmi dovedea că timpul nu s-a oprit și că pămîn­tul se învîrtește în continuare. În starea de amețeală în care eram, fără să mai am sentimentul timpului și al spațiului, ticăitul lui era legătura mea cu lumea reală de afară.

Cînd eram stresată mă concentram aşa de intens asupra zgomotului său, încît, măcar pentru cîteva minute, puteam face să dispară vîjîitul înnebunitor al ventilatorului, care îmi umplea camera pînă la limita insuportabilului. Seara, cînd stăteam întinsă pe pat și nu puteam adormi, ticăitul ceasului era ca o frînghie lungă de sal­vare pe care mă cățăram ieșind din celulă, furișîndu-mă în pătuțul meu de copil din casa bunicii. Acolo puteam adormi liniștită, știind că ea mă veghează din camera alăturată. În astfel de seri mă ungeam pe mîini cu puțin Franzbranntwein. Cînd îmi acopeream fața cu ele și mirosul acela caracteristic îmi pătrundea în nări, mă năpădea o senzație de intimitate. Așa cum pe vremuri, copil fiind, îmi îngropam fața în șorțul bunicii. Și astfel puteam să adorm.

În timpul zilei eram ocupată sa-mi aranjez minuscula cameră cît mai familiar cu putință. I-am cerut făpta­șului detergenți ca să elimin mirosul umed de pivniță și de moarte care plutea peste tot. Pe podeaua celulei mele se depusese un strat subțire și negru de mucegai cauzat, pe deasupra, și de umezeala pe care doar simpla mea prezență o producea și care făcea aerul prăfuit și mai greu de respirat. Într-un loc parchetul laminat se înmuiase de la umezeala care urca din pămîntul de dede­subt. Pata aceea era o permanentă, dureroasă reamin­tire a faptului că într-adevăr mă aflu sub pămînt, în adînc. Făptașul mi-a adus un set cu o mătură și un făraș roșu, o sticlă cu soluție de curățat Pril, un spray de cameră și niște lavete cu aromă de cimbru, exact ca cele pe care înainte le vedeam mereu în reclame.

Măturam, cu mare grijă, în fiecare dimineață toate colțurile celulei și apoi spălam podeaua pînă o făceam lună. Începeam cu curățatul ușii. Acolo peretele era un pic mai gros decît blatul subțire al ușii. Apoi mă îndreptam către stînga, spre colțul oblic al camerei, în zona unde erau așezate toaleta și chiuveta dublă. Puteam să-mi petrec ore întregi în acel loc, curățînd cu detar­trant stropii de apă de pe metalul chiuvetei, pînă cînd totul strălucea perfect, iar toaleta o spălam atît de bine, încît părea o floare rară de porțelan crescută din podea. Apoi lucram cu grijă, pornind dinspre ușă către restul camerei: mai întîi de-a lungul și apoi de-a latul pereților, pînă ajungeam la cel mai îngust dintre ei, aflat în partea opusă a ușii. La sfîrșit împingeam la o parte patul și curățam mijlocul camerei. Eram foarte atentă să nu folosesc prea multe lavete ca să nu se facă și mai multă umezeală.

Cînd eram gata, împrospătam aerul pulverizînd dintr-un odorizant de cameră din gama aromelor naturale pe care le inspiram cu lăcomie. Atunci cînd simțeam în nări mirosul odorizantului, mă lăsam pen­tru o clipă purtată de el. Mirosul de lavandă nu era neapărat plăcut, dar el îmi mijlocea iluzia unui cîmp înflorit. Și cînd închideam ochii, imaginea desenată pe tubul de spray devenea culisele din spatele pereților celulei mele. În mintea mea alergam printre șirurile albastru-violete de lavandă, simțeam pămîntul sub tălpile mele și inspiram aroma intensă a florilor. Aerul cald era plin de zumzăitul albinelor, simțeam în ceafă razele fierbinți ale soarelui. Deasupra mea, cît vedeai cu ochii, se întindea nesfîrșită bolta albastră a cerului. Cîmpurile se întindeau pînă la orizont, fără ziduri și fără nici o opreliște. Alergam atît de repede, încît aveam senzația că parcă zburam. Și nimic nu mă oprea în acest nesfîrșit albastru-violet.

Cînd deschideam ochii, pereții reci mă aduceau brusc înapoi din călătoriile mele imaginare.

Imagini. Aveam nevoie de cît mai multe imagini din lumea mea, pe care să le pot aduce eu la lumină. Ima­gini care să nu fie rodul fanteziei bolnave a făptașului și care să țîșnească din orice colț al camerei. Încet, am început să colorez lambriurile cu care erau îm­brăcați pereții cu creioanele pastelate pe care le aveam în ghioz­dan. Voiam să las ceva în urma mea, ase­menea deținu­ților care zgîrie pereții celulelor – cu imagini, cu ziceri, cu scrijelituri pentru fiecare zi în parte. Acum înțelegeam că nu fac asta din plictiseală: desenatul este o metodă prin care scapi de sentimentul de slăbiciune și de senzație că te afli cu totul în mîna altora. Ei fac asta pentru a-și demonstra lor și altora, care vor mai trece vreodată prin acea celulă, că există, sau, cel puțin, că au existat cîndva.

Mîzgălelile mele de pe pereți aveau și un al doilea scop: îmi cream astfel un decor în care îmi închipuiam că aș fi acasă. În primul rînd am încercat să desenez pe perete intrarea din apartamentul nostru: pe ușa celulei am desenat o clanță, pe peretele de lîngă – o comodă mică, care e și azi în holul din casa mamei. Am desenat cu acribie conturul și mînerele sertarelor, nu-mi ajun­geau creioanele pentru tot, dar a fost de ajuns pentru a-mi crea o iluzie. Acum, cînd stăteam întinsă pe pat și priveam în direcția ușii, îmi puteam închipui că mama tocmai a venit, a intrat înăuntru, m-a salutat și a pus cheile pe comodă.

Mai apoi, am desenat pe perete un arbore genea­logic. Numele meu era scris jos de tot, sub cele ale suro­rilor mele, ale soților și copiilor lor, al mamei și al prietenului ei, al tatei și al prietenei lui și în cele din urmă ale buni­cilor. Mi-a luat mult timp elaborarea acestui arbore genealogic. El îmi oferea un loc pe lume și mă asigura că eram o parte a unei familii, o parte a unui întreg, și nu un atom plutind în afara lumii reale, așa cum mă simțeam adesea.

Pe peretele opus am desenat o mașină mare. Trebuia să fie un Mercedes SL argintiu – mașina mea preferată, din care aveam un model acasă și pe care voiam să mi-o cumpăr cîndva, cînd voi fi mare. În loc de pneuri avea niște sîni grăsuți. Asta văzusem eu odată într-un graffiti de pe un perete de beton din apropierea cartierului nostru. Nu mai știu acum exact de ce am ales acel motiv. În mod cert voiam ceva puternic, ceva ce presu­punea o imagine de adult. Chiar în ultimele luni din școala primară o enervasem pe învățătoare cu tot felul de provocări. Înainte să înceapă orele aveam voie să desenăm cu creta pe tablă, dacă apoi ștergeam totul la timp. Pe cînd ceilalți copii desenau flori și figuri din desene animate, eu scriam „Protest!“, „Revoluție!“, „Afară cu profesorii!“. Nu era o atitudine potrivită pen­tru o clasă mică, cu douăzeci de copii care învățau protejați ca într-o grădiniță prelungită. Nu știu dacă pe atunci eram mai avansată pe drumul pubertății decît colegii mei de clasă, sau dacă doar voiam să mă dau mare în fața celor care mă șicanau. În orice caz, în captivitate, aceste mici accese de rebeliune, care se vedeau în acel desen, îmi dădeau putere. La fel ca înju­rătura pe care o scrijelisem cu litere mici, pe perete, într-un loc ascuns: „F…“ Voiam astfel să opun rezis­tență, făcînd ceva interzis. Făptașul nu a părut să fie impresionat de asta, în orice caz nu a comentat nimic cu privire la desen.

*

Cea mai importantă schimbare s-a produs atunci cînd am avut în celulă un televizor și un video. Îl rugasem pe Přiklopil de nenumărate ori, iar într-o zi chiar mi-a adus ambele aparate jos și le-a așezat lîngă computer, pe comodă. După săptămîni întregi în care întîlnisem „viața“ redusă doar la o singură formă, anume cea a per­soanei făptașului, puteam acum, cu ajutorul ecranu­lui, să am în celulă o copie colorată a societății umane.

anunt dilema jpg
Începînd din 7 martie ne puteți găsi pe noul site: www.dilema.ro
Începînd din 7 martie ne puteți găsi pe noul șițe: www.dilema.ro
telefoane samsung galaxy s23 ultra jpg
Ai nevoie de un nou smartphone? Comandă telefoane Samsung Galaxy S23 Ultra aici!
Pentru a vedea specificațiile telefonului este necesar să alegi brandul, modelul, condiția estetică a produsului, culoarea și spațiul de stocare.
Depresia jpg
Depresia: semne, simptome și cauze
Sperăm ca această problemă de sănătate să stea cît mai departe de tine.
Header anvelope jpg
Cum să-ți alegi corect anvelopele de iarnă
Dacă pneurile au taloanele prea moi pentru greutatea mașinii.
Păcănele pe bani reali și cazinourile online jpg
Păcănele pe bani reali și cazinourile online
Jocurile de noroc sînt legate de speranța unui cîștig online.
ruj rezistent 24 ore jpg
Christmas tree landscape png
Cadouri de Crăciun pentru cei mai buni prieteni. 3 idei pe care o să le adore și Moșul
Dacă în cercul de prieteni aveți iubitoare de beauty, un calendar advent este o idee minunată.
poza2 jpeg
Industria IT în România: Joburi și Tendințe în Tehnologie
În plus, se observă o creștere a numărului de femei angajate în domeniul IT, ceea ce reflectă o schimbare pozitivă în dinamica forței de muncă în acest sector.
dilema jpg
Cu ce se diferențiază casele de pariuri online
Alegînd o casă de pariuri cu un sistem de suport bine pus la punct, vei depăși mai ușor anumite momente dificile iar problemele pe care le vei întîmpina vor fi rezolvate mai rapid.
pexels andrea piacquadio 941555 jpg
Stresul de sărbători. Cum să îi faci față mai ușor
Amintește-ți că cel mai potrivit cadou pentru mama este, de cele mai multe ori, veselia și buna dispoziție din ziua de Crăciun, cu toată familia la masă.
The Veils Poster Web jpg
Finn & Oigăn, solo
Originar din Londra dar relocat în Noua Zeelandă, Finn Andrews este compozitor și multi-instrumentist.
ILUMA Stardrift KV Landscape jpg
Philip Morris International lansează în România prima ediție limitată IQOS ILUMA – descoperă IQOS ILUMA STARDRIFT
Philip Morris International (PMI) lansează la finalul acestei luni IQOS ILUMA STARDRIFT, prima ediție limitată a celui mai inovator produs din portofoliul său de alternative fără fum.
Grand Hotel Europa  poza 1 jpg
Grand Hotel Europa sau adevărul minciunilor la persoana întîi
Cu atît mai puțin unul în vogă ca autoficțiunea, explorat de nume mari ale ultimelor decenii precum Annie Ernaux sau Karl Ove Knausgård.
foto alex galmeanu jpg
dragostea, regim urban
Poate pentru că dimineața am intrat la loc în mine
ce rol are vitamina e jpg
Top 3 cele mai frecvente probleme ale pielii și cum le poți combate
Nu uita să faci schimbări și în alimentație: consumă produse cu indice glicemic mai scăzut și evită excesul de lactate.
featured image (7) jpg
un parfum clasic de barbati jpg
Idei de cadouri pentru bărbații din viața ta - ce să le dăruiești, în funcție de relația dintre voi
Așa că, o idee bună este să notezi fiecare link pe care ți-l trimite amicul tău, pentru a fi mai ușor să îi găsești cadoul ideal.
DilemaVeche (2) (3) jpg
Aproximativ 33% dintre parfumurile masculine sînt folosite de femei! Ce ingrediente au astfel de parfumuri?
Foarte apreciate sînt și parfumurile orientale pentru bărbați, care au note unice, catifelate, arome de vanilie și alte condimente minunate.
alege o crema pentru tenul uscat jpg
6 produse de îngrijire care să nu îți lipsească din trusa cosmetică
Toate acestea au proprietăți extraordinare și te pot ajuta să îți menții pielea tînără și frumoasă pentru cît mai mult timp.
AM jpg
Depresie
Cum să nu fiu mohorît
caserole mancare unica folosinta snick ambalaje jpg
Caserole pentru mîncare de unică folosință disponibile la Snick Ambalaje
Acest concept este unul care reușește să atragă mulți clienți, consumatori totodată.
Bulucz jpg
Relicve, ustensile
Tocmai îmi vin în minte spălarea picioarelor, Ciubotele lui van Gogh
IQOS x DIPLOMA 5 jpg
Omid Ghannadi, creatorul instalației IQOS x DIPLOMA: Apreciez că sînt companii care se implică atît de vizibil în sprijinul comunității
El este omul din spatele instalației imersive IQOS proiectată special pentru ediția de anul acesta a festivalului DIPLOMA.
Eutanasie
Cum ne-ai învățat să fim atenți

Parteneri

oltcit
Cum a forțat Ceaușescu producția mașinii oltenești abandonate de francezi. Eșecul de un miliard de dolari
Ceaușescu era campion la afaceri proaste. Au dovedit-o numeroasele parteneriate cu statele de lumea a treia, dar și industrializarea forțată a României. De nepriceperea lui Ceaușescu s-au folosit și francezii care i-au plasat un model vechi de automobil, salvându-se de la faliment.
pisica istock jpg
Motivul pentru cae pisica ta miaună când îi vorbești. Ce mesaje încearcă să transmită
Undeva în jur de jumătate dintre români au acasă animale de companie, iar atunci când vine vorba despre pisici, nu durează deloc foarte mult timp să observăm că felinele noastre au un comportament destul de specific și, în unele cazuri, chiar neobișnuit.
chirie mare britania jpg
Cum se înregistrează la ANAF contractul de închiriere în 2025? Ce obligații mai are proprietarul
Procedura de înregistrare a contractelor de închiriere la ANAF a fost simplificată în 2025, astfel încât procesul de depunere a documentelor devine mai accesibil, contribuind la reducerea birocrației.
soldati militari rusi shutterstock 651796603 jpg
Armata rusă susține că a cucerit localitatea Novomîkolaivka din regiunea Sumî. Kremlinul vrea o „zonă-tampon” la granița cu Ucraina
Ministerul rus al Apărării a anunțat miercuri, 18 iunie, că trupele ruse au preluat controlul asupra localității Novomîkolaivka, aflată la aproximativ patru kilometri de granița cu Rusia, în regiunea ucraineană Sumî. Kremlinul a mai anunțat și ocuparea localității Dovhenke, din regiunea Harkov.
charles boycott foto wikipedia png
19 iunie: Moare Charles Boycott, moșierul împotriva căruia a fost organizat primul „boicot” din istorie
În ziua de 19 iunie, se naște marele critic literar George Călinescu și gimnasta Larisa Iordache. De asemenea, moare Charles Boycott, împotriva căruia a fost organizat primul „boicot” din istorie.
image png
„Am furat-o”. Marea dragoste a cascadorului Szobi Cseh: femeia de care s-a îndrăgostit nebunește când era căsătorit
A sărit de pe trenuri în mișcare, a căzut în prăpăstii și a înfruntat flăcări — toate, fără dublură. Dar în viața personală, Szobi Cseh a făcut o singură cascadorie cu adevărat periculoasă: s-a îndrăgostit nebunește în timp ce era însurat.
ciocolata neagra jpg
Beneficiile surprinzătoare ale ciocolatei negre: „Nu e placebo: e o stare de echilibru (...)!"
Poate fi ciocolata neagră un remediu natural pentru dispoziția ta? O echipă de cercetători susține că da, însă cu o condiție: să conțină minimum 85% cacao. Un studiu publicat recent în revista științifică Nutrients vine cu dovezi solide în acest sens.
Donald Trump FOTO AFP
Trump spune că acordul cu Iranul este „încă posibil” și susține că Teheranul era „la câteva săptămâni distanță” de arma nucleară
Președintele american Donald Trump a declarat că „un acord cu Iranul încă este posibil” și a susținut că regimul de la Teheran „era la doar câteva săptămâni distanță” de a obține o armă nucleară.
targ de joburi upg
Tineri fără direcție: Peste jumătate dintre liceeni nu știu ce carieră vor
Peste jumătate dintre tinerii chestionați, cu vârsta între 16 și 18 ani, declară că nu știu clar ce drum să urmeze în carieră, deși mai au foarte puțin timp până la admiterea în facultate.