Călătorii în trecut cu violonistul Daniel Hope, soprana Julia Lezhneva și contratenorul Franco Fagioli

Un disc lansat în februarie, altul în martie 2018 – cu un numitor comun: nume foarte cunoscute pe coperte, dar și repertorii de mare efect, cu lucrări de Mozart și Vivaldi. Dincolo de o muzică foarte frumoasă, și viziuni proaspete asupra unor opusuri spectaculoase.

În Veneția lui Vivaldi, cu soprana Julia Lezhneva și contratenorul Franco Fagioli

Nu cred că există vreun om care să fi văzut Veneția și să nu fi rămas impresionat de acest oraș care trăiește într-un ritm aparte și inspiră atîta frumusețe și măreție. Și nu cred că pentru Veneția, dincolo de cîntecele gondolierilor, care încă mai pot fi ascultate într-o gondolă pe un canal, există o mai bună descriere decît în muzica lui Antonio Vivaldi – strălucitoare, vivace, dar și cu momente lirice, uneori întunecate. Un spirit atît de bine surprins de coperta discului lansat în 23 martie 2018 de casa Deutsche Grammophon; un proiect ambițios semnat de Ansamblul I Barocchisti condus de Diego Fasolis, Corul Radioteleviziunii Elvețiene și nume de soliști dintre cele mai mari care astăzi abordează repertoriul baroc: soprana Julia Lezhneva și contratenorul Franco Fagioli. Un proiect ambițios – dirijorul Diego Fasolis își propune ca versiunile de pe acest disc să devină de referință pentru lucrările pe care le include: Gloria, Nisi Dominus și Nulla in mundo pax.

Premizele sînt foarte bune: Ansamblul I Barocchisti a devenit sub conducerea lui Diego Fasolis o autoritate în interpretarea muzicii baroce, folosindu-se de instrumente de epocă și cunoscînd foarte bine specificul acestui stil aparte în istoria muzicii. Contratenorul Franco Fagioli este una dintre cele mai căutate voci care abordează astăzi repertoriul baroc: nu doar că vocea sa este atît de specială prin timbru (contratenorul este un bărbat care cîntă cu timbru feminin), dar și prin întinderea vocii, care acoperă atît ambitusul de soprană, cît și cel de alto. Și nu doar că vocea are o calitate specială nativă, dar și Franco Fagioli se dovedește un cîntăreț extrem de sigur și care știe să transmită emoție, ceea ce se simte cel mai bine în lucrarea Nisi Dominus în care este unicul solist.

Julia Lezhneva, care a cîntat și în cadrul festivalului Enescu la București, poate fi considerată un adevărat fenomen. Are doar 28 ani și un palmares impresionant, vocea ei este descrisă drept voce cristalină de înger. Într-adevăr, vocea Juliei Lezhneva are nativ o calitate deosebită, cristalină, dar și cu o carnație specială, cu o agilitate ieșită din comun care îi permite adevărate acrobații tehnice, solicitate de partitura dificilă din lucrarea Nulla in mundo pax (penultima parte a acestei lucrări este un exemplu în acest sens).

Pe scurt, un disc care merită să figureze în colecția celor care iubesc muzica barocă, pe a lui Vivaldi în special. Poate fi ascultat pe site-ul proiectului Radio România Muzical Discurile anului 2018. 

Daniel Hope și Journey to Mozart

Ce-mi place cel mai mult la Daniel Hope este că toate proiectele lui au ceva special, ieșit din comun și că prin modul cum cîntă și transmite emoție, mă face să am o speranță întemeiată că muzica clasică are un viitor și în secolul XXI. Daniel Hope e un artist sincer, direct și foarte inteligent; a studiat cu Yehudi Menuhin, în preajma căruia și-a petrecut întreaga copilărie și a moștenit din modul acestuia din urmă de a vedea și interpreta muzica.

În 9 februarie 2018, Daniel Hope și-a lansat un nou disc, la Deutsche Grammophon: acest Journey to Mozart. Un act de curaj, pentru că, nu-i așa, de ce ai mai da bani să cumperi un disc cu muzica lui Mozart, de atîtea și atîtea ori abordată în trecut?

Ei bine, chiar merită să dai banii sau măcar să asculți acest album pe o platformă de streaming, dacă ai abonament. Pentru că Mozart în interpretarea lui Daniel Hope și a Orchestrei de Cameră din Zurich, al cărei director este din 2016, are o personalitate aparte: înglobează și experiența interpretărilor care vor să recreeze modul cum se cînta în vremea lui Mozart, dar și căldura și inventivitatea timpurilor noastre. Daniel Hope se concentrează asupra lui Mozart, geniul atipic, un om cu daruri muzicale cu adevărat ieșite din comun, dublate de o personalitate caldă și plină de viață.

Journey to Mozart aduce, firesc, lucrări de Mozart: Concertul nr. 3 pentru vioară și orchestră, Adagio KV 261 și o transcripție foarte reușită a celebrei părți Alla turca din Sonata nr. 11 pentru pian, o versiune pentru vioară și orchestră cu percuție de tip otoman care vrea să recreeze Viena din vremea lui Mozart, pentru care asediul turc din 1683 era încă foarte aproape.

Însă avem nu doar Mozart, ci și compozitori care au avut legătură cu Mozart și a căror creație descrie foarte bine epoca în care a trăit Mozart. Îl avem pe Christoph Willibald Gluck, cu două dansuri din opera Orfeu și Euridice, creatorul operei clasice, care, evident, a avut o importantă influență asupra lui Mozart. Avem partea a doua dintr-un concert în Re major pentru vioară și orchestră de Josef Myslivecek, unul dintre prietenii lui Mozart, un compozitor ceh astăzi foarte puțin cunoscut. Tot foarte puțin cunoscut este astăzi și numele lui Johann Peter Salomon, autor al unei romanțe pentru vioară și orchestră de coarde incluse pe acest disc; Salomon, el însuși violonist, a fost unul dintre marii impresari ai finalului de secol XVIII și începutului de secol XIX, cel care a promovat, prioritar, muzica lui Mozart în Anglia și cel care, se pare, a dat titulatura Jupiter Simfoniei nr. 41 de Mozart.

Nu putea lipsi Joseph Haydn, legăturile dintre Mozart și Haydn fiind foarte strînse. Mozart i-a dedicat lui Haydn 6 cvartete scrise între anii 1782 și 1785; Haydn spunea că Mozart este cel mai mare compozitor care a trăit vreodată. Doar 3 dintre partiturile concertelor lui Haydn pentru vioară și orchestră s-au păstrat pînă astăzi; pe disc figurează Concertul în Sol major, o muzică senină așa cum este, în general, muzica lui Haydn.

Așadar, Journey to Mozart, cu adevărat o călătorie într-un timp în care nu știu dacă viața era mai ușoară și oamenii mai veseli, dar în care a trăit un om care ne luminează și astăzi viețile, cu muzica sa. Pentru cei care mai știu să aprecieze așa ceva...

Albumul poate fi ascultat pe site-ul proiectului Radio România Muzical Discurile anului 2018. 

Ambele albume prezentate sînt disponibile și în România, în magazinele de specialitate și pe www.getmusic.ro.

Cristina Comandașu este critic muzical.