Căci eterne sînt ale lumii toate

Marea singură lin se plînge-n durere,
Ea îşi spune de mult şi taina şi jalea-i
Vai! de o mie de evi se zbate şi-şi spune
                              Singurătatea.

Pînze albe-atîrn` fluturînd pe mare,
Tremur unde-adînci de corăbii negre,
Între val şi cer scuturînd din aripi
                              Pasărea zboară.

Veşnic apa-i stă şi deasupra stele
Veac de veac stînd sus luminează blînde,
Numai vieţi ce trec, nimicirii date,
                              Zboară în stoluri.

Căci eterne sînt ale lumii toate:
De se nasc, mor tot pieritoare forme,
Dar cu toate au înăuntru viaţa
                              Păsării Phoenix.

(1872-1873)

din CD-cartea Mihai Eminescu - Vis şi alte treizeci de poeme necunoscute, restituite de Petru Creţia, alese şi prezentate de Mircea Cărtărescu, în rostirea lui Marcel Iureş, ilustraţii de Tudor Jebeleanu, Editura Casa Radio, 2011.