Bucuria de-a scrie
Sari într-un picior
şi-ăla de lemn
baţi din palme
aplauzi adică
pînă ce din bietele tale proteze
nu rămîne
decît un maldăr de surcele
plîngi de fericire
urli de frică
şi vecinul tău îţi spune:
„Nu te mai preface, domnule;
ştiu că ai un ochi de sticlă!”
„Care?” îl întrebi
„Acela!”
„Şi cum de ţi-ai dat seama,
vecine?”
„Are o strălucire mai omenească”
îţi ascuţi creionul
te cuprinde din nou starea aceea
căreia cineva
în chip cu totul absurd
i-a zis bucuria de a scrie
şi-ţi spui a mia oară:
„Nu trebuie să scrii
decît daca nu poţi trăi
fără să o faci!”
şi-ţi ascuţi creionul
în continuare
eliberezi vîna de cărbune
din fălcile lemnului
şi-apoi
cu-acel ac negreu HB
îţi împungi ochiul
desenezi pe el
un lucru
o fiinţă
tot ce-ţi trece prin minte
şi lăcrimezi
plîngi de-a binelea
şi-i strigi vecinului:
„Mincinosule!”;
ba nu:
„Ticălosule!”
(poem inclus în volumul Pisicuţ (Somnografii) – Editura Paralela 45, 2010, Colecţia „Poeţi laureaţi ai Premiului Naţional de Poezie „MIhai Eminescu”)
Luni, 30 mai, de la ora 19.00, Dorin Tudoran va purta un dialog cu Nicolae Manolescu, în cadrul Conferinţelor de la Ateneul Român. Mai multe informaţii - aici.
