Biofilm

e primăvară şi pretutindeni
morţii încolţesc şi înfloresc.
oamenii îşi părăsesc blocurile,
se plimbă mînă-n mînă printre ei,
se aşază în parc la soare
şi-şi lasă zăpada
care li s-a depus între urechi
să se topească în timp
ce albinele zboară de la mort la mort,
le sug nectarul,
se scaldă în ei
şi îi împrăştie în zbor prin lume.
de la atîta moarte în aer
cetăţenii hipersensibili
strănută violent pe asfaltul oraşului.

e primăvară pretutindeni
morţii încolţesc şi înfloresc.
copiii aleargă pe cîmpii,
îi calcă în picioare,
se tăvălesc printre ei,
îi rup de la brîu în sus, îi miros,
îi împletesc într-o coroană
şi-i culeg pe cei mai frumoşi dintre ei
pentru a-i pune acasă în vază.
iar părinţii îi privesc mulţumiţi în timp
ce un mititel se arde singuratic pe grătar
şi fumul se ridică mut spre cer.

e primăvară pretutindeni
morţii încolţesc şi înfloresc.
şi undeva, la colţ de stradă, un copil
vinde morţi cu capul plecat:
trei la cinci lei.
şi undeva el o surprinde pe ea
cu un buchet de morţi de ziua ei
şi undeva cineva bea un ceai de mort
şi undeva cineva fură un mort din grădina altcuiva
şi undeva cineva se dă pe faţă
cu cremă de mort ca să rămînă pururea tînăr
şi undeva pe o pajişte morţii intră
pe o parte a vacii şi ies pe cealaltă
şi undeva cineva suflă cu toată puterea într-un mort
şi îşi pune o dorinţă în timp
ce îi vede toate mădularele plutind în jurul lui
şi undeva cineva pescuieşte un mădular din vînt
şi-l bagă la decolteu ca să îi poarte noroc
şi undeva cineva îngenuncheat
cu un mort între dinţi
cere în căsătorie pe altcineva
şi undeva o fetiţă cu un mort în păr
îşi linge mulţumită îngheţata.

e primăvară şi-n cimitirul din bartolomeu
tatăl meu încolţeşte şi înfloreşte
aşteptînd, ca-n fiecare an,
să încolţesc şi să înfloresc.
împreună cu el.

din volumul aici îmi iau dinţii-n spinare şi adio, Editura Tracus Arte, 2015.

Foto: Horia Petraşcu