Azi, mîine
Publicat în Dilema Veche nr. 467 din 24-30 ianuarie 2013
Tu şi eu, doi stîlpi electrici, cu firele
la pămînt: în grădină, sub
adierea eternului vînt de sud-est – pe cînd…
Cu acorduri surde, azi,
la o vîrstă incertă, ne mai înduioşăm, dar mîine?
Mîine, cînd vom fi năpădiţi de buruieni
şi vom face dragoste suflînd
fumul ţigării printr-un soi de spărtură a zidului
cîrciumii care va creşte.
Eu, da, tu, nu – ai dispărut. Tu te-ai scurs în pămînt?
Mi-au mai rămas doar
camarazii, întinşi pe un şirag de scoici la gît, şi
alcoolul. Plus o
promisiune de tandreţe în oglindă, de unul
singur, acasă, cu tine în
braţe, pe un cîmp energetic emoţional –
pînă să mă scălîmb, să-mi scot
colţii. Azi, mîine.
din volumul Substanţe interzise, Editura Tracus Arte, 2012.
