Avanpremieră editorială: Sfîrșitul sfîrșitului lumii

27 martie 2019
Avanpremieră editorială: Sfîrșitul sfîrșitului lumii jpeg

Dilema veche vă prezintă un fragment din volumul Sfîrșitul sfîrșitului lumii, de Jonathan Franzen, traducere din limba engleză de Daniela Rogobete, în curs de apariție la Editura Polirom.

Romancier de mare forță, Jonathan Franzen se dovedește și un eseist redutabil. Prestigiosul prozator american face în Sfîrșitul sfîrșitului lumii un tur de forță foarte personal, încărcat de un umanism subtil, detectabil sub puseurile de pesimism și mizantropie ce îi punctează comentariile asupra lumii contemporane. Pasionat de păsări, îngrijorat de schimbările climatice și de ascensiunea lui Donald Trump, călător prin cele mai diverse colțuri ale lumii, din Antarctica pînă în Ghana și Albania, Franzen este un bun cunoscător și un comentator tăios al realităților actuale. Credincios lui însuși și adevărului în care crede, critică acerb derapajele de orice fel, chiar și pe cele ale ecologiștilor, a căror cauză o susține. Atractive prin diversitatea tematică, prin incisivitatea polemică a comentariilor și prin poveștile din care se nasc, inclusiv cuceritoarele istorisiri autobiografice, eseurile din acest volum mai reușesc ceva: dezvăluie profilul foarte uman și, cumva, înduioșător al unui pesimist care speră totuși că lumea mai poate fi salvată.

Jonathan Franzen (n. 1959) a crescut în Webster Groves, Missouri, o suburbie a oraşului St. Louis. A studiat limba şi literatura germană la Swarthmore College şi pe urmă la Freie Universität din Berlin, ca bursier Fulbright. A lucrat în laboratorul de seismologie din cadrul Departamentului de Fizica Pămîntului şi Ştiinţe Planetare de la Harvard. Este autorul mai multor romane – Al 27-lea oraş (1988; Polirom, 2007); Strong Motion (1992); Corecţii (2001; Polirom, 2004, 2011, 2013, 2017), distins cu prestigiosul National Book Award şi cu James Tait Black Memorial Prize; Libertate (2010) şi Puritate (2015; Polirom, 2016). A mai publicat două volume de eseuri, How to Be Alone (2002) şi Farther Away (2012), şi unul de memorii, The Discomfort Zone (2006). Este colaborator constant al revistei The New Yorker şi, din 2012, membru al Academiei Americane de Arte şi Litere.

***

(fragment)

Dacă un eseu este ceva încercat – ceva riscant, nefinisat, lipsit de autoritate, ceva propus pe baza experienţei personale şi a subiectivităţii autorului –, atunci s‑ar părea că trăim în epoca de aur a eseului. Petrecerea la care ai mers vineri seara, felul în care ai fost tratat de o stewardesă, părerea ta despre scandalul politic al zilei – prezumția de la care pornesc reţelele sociale este că pînă şi cea mai măruntă micronaraţiune subiectivă merită nu numai să fie consemnată personal, ca într‑un jurnal, dar şi împărtăşită altor oameni. Preşedintele S.U.A. acționează azi pe baza acestei prezumții. În locuri precum The New York Times, tradiționala tehnică de transmitere rigidă a știrilor s‑a îmblînzit atît cît să permită unui eu cu o voce, păreri şi impresii personale să acapareze prima pagină, iar referenții literari se simt din ce în ce mai puţin constrînşi să discute cît de cît obiectiv pe marginea unor cărţi. Odinioară nu prea conta dacă Raskolnikov şi Lily Bart erau nişte personaje plăcute, însă acum problema „caracterului lor plăcut“, laolaltă cu favorizarea implicită a sentimentelor personale ale referentului literar, constituie un element cheie al judecăţii critice. Ficţiunea literară seamănă și ea din ce în ce mai mult cu un eseu. Unele dintre romanele cele mai influente ale ultimilor ani, scrise de Rachel Cusk şi Karl Ove Knausgard, duc tehnica mărturiei autocontrolate la persoana întîi la un alt nivel. Admiratorii mai înfocați ai acestora vă vor spune că imaginaţia şi născocirea sînt artificii desuete, că a pătrunde în subiectivitatea unui personaj diferit de autor este un act de apropriere, ba chiar de colonizare, că singura manieră narativă autentică şi justificabilă politic este autobiografia.

Între timp eseul personal – mecanismul formal folosit în autoexaminarea sinceră şi în susţinerea consecventă a unor idei, elaborat de Montaigne şi perfecționat de Emerson, Woolf şi Baldwin – se află într‑un con de umbră. Majoritatea revistelor americane de largă circulaţie au încetat aproape cu totul să publice eseuri adevărate. Genul acesta persistă cu precădere în publicaţiile mai mici, care, luate laolaltă, au mai puţini cititori decît admiratorii lui Margaret Atwood de pe Twitter. Să deplîngem oare moartea eseului ? Sau să sărbătorim felul în care a cucerit scena culturală mai largă?

O micronaraţiune personală şi subiectivă : din cele cîteva lecţii pe care le‑am învăţat despre scrierea eseurilor, toate au venit din partea editorului meu de la The New Yorker, Henry Finder. Prima dată am mers la Henry în 1994, ca ziarist aspirant aflat în mare nevoie de bani. În principal datorită unui noroc chior, am elaborat un articol publicabil despre Serviciile Poştale Americane, iar apoi, dintr‑o incompetenţă înnăscută, am scris un text nepublicabil despre Sierra Club. Acela a fost momentul cînd Henry a sugerat că s‑ar putea să am ceva talent de eseist. L‑am auzit spunînd „din moment ce, evident, eşti un ziarist de toată jena“, iar eu am negat că aş avea un astfel de talent. Fusesem crescut cu groaza de a pălăvrăgi prea mult despre mine, tipică pentru Midwest, şi mai aveam încă o prejudecată, izvorîtă din anumite idei greşite despre scrierea romanelor, ce se opunea afirmării unor lucruri care ar putea fi descrise într‑un mod mai sugestiv. Dar încă mai aveam nevoie de bani, aşa că îl tot sunam pe Henry pentru diverse recenzii de carte. În timpul unei astfel de discuții telefonice m‑a întrebat dacă mă interesa cumva industria tutunului – subiectul unei noi istorii de anvergură scrise de Richard Kluger. Am răspuns repede : „Ţigările sînt ultimul lucru de pe lume la care vreau să mă gîndesc“. La care Henry a replicat şi mai repede : „Tocmai de aceea trebuie să scrii despre ele“.

Aceasta a fost prima lecţie primită de la Henry şi rămîne cea mai importantă. După ce fusesem fumător de la vreo douăzeci pînă la treizeci de ani, la treizeci și ceva reuşisem să mă las vreme de doi ani. Dar atunci cînd am fost însărcinat să scriu articolul despre poştă şi m‑am îngrozit la ideea de a mă prezenta la telefon drept ziarist la The New Yorker, m‑am apucat iar de fumat. În anii care au urmat am reuşit să mă conving că sînt nefumător sau cel puţin o persoană atît de ferm hotărîtă să se lase iarăşi de fumat, încît deja aş fi putut fi nefumător, chiar dacă eu continuam să fumez. Starea mea de spirit era ca funcţia unei unde cuantice, în care puteam fi și fumător convins, dar şi nefumător convins, atîta vreme cît nu mă sinchiseam să înțeleg ce‑i cu mine. Şi mi‑a fost imediat limpede că scrisul despre ţigări mă va sili să mă evaluez. Asta fac eseurile.

Mai era şi problema cu mama, al cărei tată murise de cancer la plămîni şi care milita împotriva tutunului. Îmi ascunsesem viciul de ea timp de mai bine de cincisprezece ani. Unul din motivele pentru care trebuia să‑mi păstrez postura incertă de fumător/nefumător era acela că nu‑mi plăcea s‑o mint. Imediat ce aș fi reuşit să mă las din nou, definitiv, acțiunea undei ar fi încetat, iar eu aş fi rămas sută la sută nefumătorul care‑mi imaginasem întotdeauna că sînt – asta doar dacă nu apăream mai întîi, sub tipar, ca fumător.

Cînd Tina Brown l‑a angajat pe Henry la The New Yorker, el era un fel de copil minune de vreo douăzeci de ani. Avea un mod aparte de a vorbi din piept, un soi de bombănit hiper‑articulat, ca o proză bine redactată, dar aproape ilizibilă. Eram uimit de inteligenţa şi erudiţia lui şi în scurt timp ajunsesem să trăiesc cu frica de a nu‑l dezamăgi. Accentul pasional din „Tocmai de aceea trebuie să scrii despre ele“ – era singurul vorbitor pe care‑l știam și care putea scăpa basma curată cu un „tocmai de aceea“ accentuat la începutul propoziției şi cu imperativul „trebuie“ – mi‑a permis să sper că lăsasem o urmă, oricît de măruntă, în conştiinţa lui.

Aşa că m‑am apucat să lucrez la eseu, arzînd în fiecare zi vreo jumătate de duzină de ţigări fără filtru în faţa unui ventilator aşezat la fereastra camerei de zi, şi am predat singurul lucru scris vreodată pentru Henry care nu a avut nevoie de corecturile lui. Nu‑mi amintesc cum s‑a întîmplat ca eseul meu să‑i cadă în mînă mamei sau cum anume mi‑a transmis sentimentul ei acut de trădare, dacă a fost printr‑o scrisoare ori la telefon, dar îmi amintesc că atunci n‑a mai luat legătura cu mine timp de şase săptămîni – de departe, cea mai lungă perioadă în care nu mi‑a vorbit. A fost exact aşa cum mă temusem. Dar după ce i‑a trecut supărarea şi a început să‑mi trimită din nou scrisori, m‑am simţit privit de ea și văzut aşa cum eram într‑un fel cum nu mă mai simţisem pînă atunci. Nu era doar faptul că sinele meu „adevărat“ îi fusese ascuns – era ca şi cum nici nu existase cu adevărat vreun sine care să fie văzut.

Kierkegaard ridiculizează în Sau‑sau „omul activ“, cel pentru care activitatea este un mod de a evita o autoevaluare onestă. Ai putea să te trezești în toiul nopţii şi să‑ţi dai seama că eşti singur în căsnicie sau că trebuie să te gîndeşti la efectul pe care rata ta de consum îl are asupra planetei, dar a doua zi ai un milion de treburi mărunte de făcut, iar în ziua următoare, încă un milion de treburi. Atîta vreme cît treburile mărunte nu se sfîrşesc, nu ești niciodată nevoit să te opreşti şi să înfrunţi marile întrebări. Să scrii sau să citeşti un eseu nu este singurul mod de a te opri şi a te întreba cine eşti cu adevărat şi ce ar putea însemna viaţa ta, dar este unul bun. Iar dacă te gîndeşti cît de hilar de inactivă era Copenhaga lui Kierkegaard în comparație cu cea din vremurile noastre, acele notificări subiective de pe Twitter şi postările grăbite de pe bloguri nu mai par atît de eseistice. Par mai degrabă un mod de a evita ceea ce un eseu adevărat ne obligă să facem. Ne petrecem zilele citind de pe ecrane lucruri pe care nu ne‑am sinchisi niciodată să le citim într‑o carte tipărită şi ne văităm cît de ocupaţi sîntem.

M‑am lăsat de fumat a doua oară în 1997. Iar apoi, ultima dată, în 2002. Şi după asta în 2003, pentru ultima‑ultima dată – asta dacă nu punem la socoteală nicotina fără fum care mi se scurge prin sînge în timp ce scriu lucrurile acestea. Încercarea de a scrie un eseu sincer nu‑mi afectează eurile multiple : încă mai sînt, simultan, un dependent cu creier de reptilă, un ins preocupat de sănătate, un veşnic adolescent, un depresiv pe automedicaţie. Ceea ce se schimbă, dacă îmi fac timp să mă opresc şi să cumpănesc, este faptul că identitatea mea multiplă dobîndeşte substanţă.

poster Tess Parks 3 12 jpg
Recomandări de week-end
Artista canadiană Tess Parks concertează în premieră la București.
pre ul uniswap cand este cel mai bun moment sa cumperi uni  dilemaveche png
Prețul Uniswap: Cînd este cel mai bun moment să cumperi UNI?
Pur și simplu cumperi monede cînd prețul Uniswap este scăzut și le vinzi cînd prețul este ridicat.
dylan gillis KdeqA3aTnBY unsplash jpg
Scurt ghid despre cultura și structura organizațională
Construirea unei culturi și structuri organizaționale sănătoase și pozitive nu este o sarcină ușoara, dar orice organizație o poate realiza.
floraria online bloomeria livrare flori jpg
Ești o persoană creativă și pasionată de beauty Vezi ce job ți se potrivește! jpg
Proiectul Open Museums Open Hearts jpg
„Rădăcini și visuri” ale tinerilor din Ucraina
De joi, 27 octombrie, pînă la finalul lunii noiembrie, 40 de tineri din Ucraina cu vîrstă cuprinsă între 15-18 ani sînt invitați să participe la etapa a doua a proiectului Open Museums Open Hearts.
Red Bull Dance Your Style 2022 (1) jpg
16 dintre cei mai buni dansatori români se duelează pentru un loc în Finala Mondială din Africa de Sud
O demonstrație în forță, de o energie molipsitoare, Red Bull Dance Your Style este o competiție internațională de all-styles street-dance, cu evenimente în peste 30 de țări.
Masterclass Cronicari Digitali Cine asculta o Casa   Bucuresti 15 octombrie 2022 (17) jpg
Soluții pentru problemele de patrimoniu, indentificate în Masteclass Cronicari Digitali „Cine ascultă o casă?”
La finalul săptămînii trecute, la București, timp de mai bine de șase ore, în patru sesiuni de masterclass, arhitecți, specialiști și profesioniști implicați în restaurarea și valorificarea caselor istorice au luat parte la Masteclass Cronicari Digitali „Cine ascultă o casă?”.
pexels ylanite koppens 744969 jpg
Sugestii de cadouri care pot fi oferite angajaților
Ești om de afaceri, ceea ce înseamnă că ești conștient că fără dedicarea, experiența și profesionalismul salariaților tăi, firma ar fi avut destul de mult de suferit.
Vizual Masterclass Cronicari Digitali Cine asculta o casa 15 octombrie 2022 jpg
Valorizarea clădirilor istorice, în centrul primului Masterclass Cronicari Digitali „Cine ascultă o casă?”
Cine ascultă o casă?”, proiectul care își propune să ofere exemple de bune practici de la cei care „au ascultat o clădire” în beneficiul comunității și al protejării clădirilor istorice, invită experții, autoritățile și pe toți cei interesați de patrimoniu pentru o zi de Masterclass, în București.
 SF 6065 JPG
Karpatia Horse Show 2022: șapte premii pentru România, 15 mii de spectatori și o atmosferă chic!
Un weekend de excepție si un „salt” important pentru Karpatia Horse Show, cu ocazia celei de-a VII-a ediții desfășurate pe Domeniul Cantacuzino din Florești (Prahova).
Scoala de la Piscu la Premiile Europa Nostra 2022 (1) jpg
Premiu Europa Nostra 2022 acordat Muzeului-Atelier Școala de la Piscu
Luni, pe 26 septembrie, în clădirea Operei de Stat din Praga, a avut loc ceremonia de acordare a distincțiilor European Heritage Awards, organizată de Comisia Europeană și Europa Nostra în cinstea cîștigătorilor Europa Nostra Awards 2022.
NEI jpg
NEC: Naționalism, populism, fascism și (in)stabilitate democratică în Europa de Est
Colegiul Noua Europă-Institut de Studii Avansate (NEC) vă invită la workshop-ul „Naționalism, populism, fascism și (in)stabilitate democratică în Europa de Est. Continuitate și transformări istorice”, care va avea loc miercuri, 28 septembrie 2022, ora 9:30, în sala de conferințe a Colegiului.
WhatsApp Image 2022 09 15 at 11 25 55 (2) jpeg
Bucharest International Film Festival 2022: Secțiunea Panorama aduce filme în premieră în România
Bucharest International Film Festival este cel mai longeviv și singurul festival de film din București cu o competiție internațională dedicată lungmetrajului. Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022.
Afis KHS 2022 jpg
Karpatia Horse Show revine în 2022! Sport-entertainment-show-emoții, adrenalină!
Karpatia Horse Show revine “pe cai mari" în 2022! Unul dintre cele mai așteptate evenimente de echitație și lifestyle ecvestru din România și sud-estul Europei va avea loc în weekend-ul 23-25 septembrie pe Domeniul Cantacuzino din Florești, Prahova.
FOTO 1 PRONOSPORT jpg
Istoria pariurilor pe fotbal
Profitînd de dezvoltările tehnologice, grafica și interfața au devenit mult mai rapide, depunerile s-au făcut instant în anii următori, iar retragerile sînt și ele foarte rapide.
afis general web jpg
Bauhaus – Form and Reform, un proiect care oferă publicului 4 evenimente inedite cu intrare gratuită
Elite Art are ca scop promovarea principiilor fundamentale UNESCO prin organizarea unor proiecte culturale complexe care răspund la exigențele societății civile naționale și contribuie la dezvoltarea României din punct de vedere cultural și educațional.
KV Festivalul Povestirilor jpg
„Festivalul Povestirilor de pe Via Transilvanica” concentrează drumul care unește România în trei zile de experiențe la București
Între 9 și 11 septembrie, Via Transilvanica trece prin București! La Muzeul Național al Țăranului Român, Festivalul Povestirilor de Via Transilvanica concentrează experiențele de pe drumul de 1.400Km, care unește România de la Putna la Drobeta Turnu Severin.
MoveMountains jpeg
Reșița aduce României un nou succes la UNESCO
Municipiul Reșița este primul oraș din România care se alătură, începând de astăzi, rețelei globale UNESCO „Learning Cities” („Orașe care învăță”), având astfel șansa accesului la proiecte educaționale de mare anvergură.
happy asian woman smiling having fun beach jpg
7 beneficii uimitoare pe care le are lumina soarelui asupra organismului
Deși controversată, expunerea la soare are o serie importantă de beneficii asupra organismului.
tratamentedentareculaser jpg
3 simptome banale pentru care trebuie să consulți medicul
Este recomandat ca, dacă nu te simți bine, să fii atent la semnalele pe care ți le transmite organismul. Iată mai jos 3 simptome pentru care ar trebui să consulți cît se poate de repede un medic.
make up artist applying eyeshadow woman jpg
Secretele unui makeup fără cusur: ce trebuie să faci pentru un machiaj perfect și rezistent
Iată care sînt pașii pe care trebuie să îi urmezi, pentru un ten perfect și trăsături evidențiate în cele mai bune moduri:
young beautiful blonde girl cares    Copy jpg
Secretele pielii perfecte: ce trebuie să faci pentru o piele frumoasă și sănătoasă
Altfel spus, cel mai bun sfat de frumusețe este să îți asculți corpul și să îi oferi lucrurile de care are nevoie.
Imagine featured jpg
Enola Holmes 2, noul film bazat pe seria autoarei Nancy Springer, se lansează spre finalul anului
Filmele ale căror scenarii sînt inspirate din cărți de succes rămîn o constantă și în lumea actuală a cinematografiei.

Adevarul.ro

femeie inele de aur mana bijuterii shutterstock 1966151602 jpg
Zodiile care nu trebuie să poarte aur sub nicio formă. Cum alungi ghinionul adus de bijuterii
Deși este unul dintre cele mai iubite metale prețioase, poartă ghinion. Un astrolog celebru spune de ce nu e bine să purtăm aur. Totodată, există și un ritual simplu prin care se alungă spiritele rele.
cum poti avea succes la interviul de angajare jpeg
Noua strategie folosită de angajați pentru a obține măriri de salariu
Tot mai mulți angajați se arată interesați de posturi pe care nu au nicio intenție să le accepte doar ca să își forțeze șefii de la actualul loc de muncă să le ofere o mărire de salariu, arată Business Insider.
Multe localități din Siberia nu au căldură FOTO SHUTTERSTOCK
Rușii din Siberia îngheață în case: „Ucraina supraviețuiește fără încălzire, iar aici, în Hakasia, viața este îngrozitor de grea”
Rușii din regiunile cele mai izolate ale Rusiei sunt lăsați să înghețe, în timp ce președintele țării Vladimir Putin cheltuiește zeci de miliarde de dolari purtând un război de cucerire în Ucraina.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.