Avanpremieră editorială: Amintirile lui George Enescu

15 septembrie 2017
Avanpremieră editorială: Amintirile lui George Enescu jpeg

Dilema veche vă prezintă în avanpremieră un fragment din Amintirile lui George Enescu, de Bernard Gavoty, în curs de apariție la Editura Curtea Veche.

Vioară, vioară, ce tiranică eşti!

În tinereţe, la Viena, mi s‑a întîmplat să cînt într‑un concert de caritate. Lucrasem cuminte o Fantezie pe tema Faust de Wieniawski şi aşteptam cu oarecare bucurie să o execut cît puteam mai bine. Din nefericire, înaintea mea, Cvartetul Hellmesberger a cîntat Cvartetul nr. 7 în fa major, de Beethoven. După o asemenea capodoperă, mi‑a fost jenă să cînt Fantezia — şi mi‑a fost atît de jenă, încît am cîntat‑o foarte prost!

Eram foarte tînăr pe atunci. Nu mai sunt, dar am căpătat, în privinţa viorii mele, un sentiment destul de curios, pe care vreau să vi‑l destăinui fără exagerare şi fără ascunzişuri.

Cînd se vorbeşte de George Enescu, în Europa lumea se gîndeşte la violonist şi în America la compozitor. Or, mă simt compozitor pînă în măduva oaselor, forţele mele mi le‑am consacrat întotdeauna dragostei faţă de muzică şi încercării de a o crea. Dacă numărul lucrărilor mele este relativ restrîns, este pentru că am vrut să dau — şi o spun fără orgoliu — ce era mai bun din mine. N‑am publicat ceea ce nu consideram relativ terminat. Cariera mea se rezumă la cîteva lucrări. Ea nu are nici o legătură cu concertele mele ca virtuoz. Să nu confundăm cariera cu meşteşugul. Vioara mi‑a oferit posibilitatea de a deveni independent. La începutul vieţii mele de muzician, aveam în jurul meu colegi pe care nevoile vieţii îi constrîngeau să accepte munci comerciale sau birocratice. Uneori îi vedeam obligaţi să compună melodii neînsemnate pentru mici editori, aranjamente muzicale pentru domnişoare. Ca să mă scutesc de acest calvar, m‑am străduit să cînt cît puteam mai bine la vioară. Am reuşit? Puţin contează. M‑am născut să fiu un visător, un leneş. Toată viaţa, m‑am biciuit. În fiecare zi, în fiecare clipă, a trebuit să mă împing de la spate — hai, mişcă! — cu arcuşul pe post de cravaşă. Cînd privesc vioara în cutia ei — mortul acesta lucios în sicriaşul său — îi spun, poate cu vanitate: „Eşti foarte frumoasă, prietenă, eşti foarte delicată, dar eşti prea mică!“

Această declaraţie îmi aminteşte de alta pe care, intr‑o zi, tragedianul Eduard de Max  compatriotul meu — i‑a făcut‑o administratorului Comediei Franceze. Cînd acesta din urmă i‑a propus asociatului său un rol de mîna a doua, de Max i‑a spus, distant şi dispreţuitor, ca şi cum i-ar fi arătat cu degetul un costum prea strîmt pentru umerii lui largi: „Nu mă puteţi vedea în asta, domnule administrator, nu m‑aş simţi în largul meu.“ Este cumva şi cazul meu: costumul este frumos — admit —, dar nu‑mi vine.

De ce, în aceste condiţii, am ales să fiu violonist? N‑am ales nimic: hazardul, voinţa tatălui meu au făcut‑o în locul meu. În copilărie, nu am avut ocazia să ascult altceva decît o vioară: absolut firesc, am încercat să cînt şi eu, la rîndul meu. Mai apoi, cînd am fost obligat să lucrez serios pentru aceasta, am avut impresia, deodată, că mă aflu intr‑o fundătură. În schimb, ce bucurie, mereu înnoită, în faţa pianului care mi‑a deschis orizonturi fără limite!

Literatura pentru vioară este destul de săracă. Găseşti, desigur, aici, capodopere: cele ale lui Bach, Beethoven, Mozart, Schumann, Franck şi Fauré. Dar, vai! este şi muzică plictisitoare de Rode, Viotti şi Kreutzer. Altele şi mai rele încă… Nu poţi iubi simultan muzica şi această muzică! În afară de aceasta, pentru un artist, este ceva teribil să se mulţumească cu o simplă linie melodică, atunci cînd îşi doreşte trei, patru, şase, opt! De‑a lungul anilor mei de studii, dacă mi‑a plăcut uneori vioara, nu instrumentului îi datorez aceste clipe de fericire, ci exerciţiilor lui Bériot. Sunt exerciţii pentru două viori, adesea scrise pe coarde duble. Se aud deci patru voci, care‑ţi dau iluzia de armonie; dacă aţi şti cum mă bucuram! În rest, în lipsa pasiunii, am muncit cu multă rîvnă. Eram ascultător, sîrguincios, nu întotdeauna convins. Aveam cîteodată teribile crize de disperare; de exemplu, cînd, cu o seară înainte, cîntasem într‑o orchestră sau, mai mult încă, atunci cînd o dirijasem eu însumi. Atunci, mă apucam de vioară, cu elanul unui cîine bătut sau al unui ocnaş care‑şi tîrîie ghiuleaua. Uram acest mic instrument care‑mi secătuia forţele vitale şi care fura din timpul meu.

Există, se spune, căsătorii din dragoste: cu vioara făcusem o căsătorie din raţiune. Natural că am avut cu ea şi momente bune! Să nu mă credeţi cu prea multă uşurinţă, cînd mă prezint sub aparenţe sumbre! Da, în ciuda celor spuse, am trăit cu vioara ore înstelate: doar atunci cînd reflectam, ajungeam uneori să o consider o intrusă!

În fond, mi‑a plăcut vioara mai mult sub degetele altuia. Atunci, uneori, sonoritatea instrumentului m‑a încîntat. Cum să nu evoc aici amintirea lui Jacques Thibaud? Fusese înaintea mea la clasa lui Marsick. Aveam cincisprezece ani cînd l‑am auzit pentru prima dată. Am simţit realmente că mă sufoc, copleşit de încîntare. Era ceva atît de nou, de excepţional! Cred, fireşte, că înainte de Thibaud, mulţi virtuosi cîntaseră admirabil la vioară, cu stil şi măiestrie, dar, probabil, şi cu o anume înţepeneală. În timp ce Thibaud, de la primul arcuş… Şi dintru început, Parisul îl numise pe numele lui adevărat — Făt‑Frumos — şi se îndrăgostise de Thibaud ca o femeie sedusă. El a fost primul dintre toţi violoniştii care a oferit publicului revelaţia unei anume calităţi sonore, a contactului deosebit al epidermei cu coarda întinsă. În felul lui de a cînta era o voluptate ardentă şi delicată. Comparat cu el, Sarasate nu oferea decît o perfecţiune glacială, era, după spusa lui Viardot, o privighetoare mecanică, în timp ce Thibaud, în formă bună, era o privighetoare autentică. Îi plîng pe cei foarte tineri care nu l‑au auzit pe Thibaud; din albumul lor de amintiri, va lipsi o imagine de neînlocuit.

I‑am cunoscut, fireşte, pe toţi marii violonişti ai epocii mele: pe admirabilul Kreisler, care făcuse înaintea mea Conservatorul de la Viena şi Conservatorul de la Paris; pe Capet, pe Carl Flesch, pe Hubermann, pe Busch; pe toţi cei mai tineri decît mine: Heifetz, Milstein, Francescatti, Stern, Szigeti; unii dintre elevii mei sunt străluciţi; nu‑i citez aici, de teamă să nu-l uit pe vreunul.

Dar cum să nu‑i rezerv un loc special uriaşului Eugène Ysaye? Fără să fi avut multe relaţii personale cu el, l‑am ascultat de multe ori. Este greu să evoci pasiunea, elanul lui Ysaye. O mînă stîngă uluitoare. Minunat în Concertele lui Saint‑Saens şi nu mai puţin remarcabil, de altfel, în Sonata lui Franck. Ca persoană era curios, fantasc, o forţă a naturii. Mare mîncăcios şi băutor, pretindea că un virtuoz se consumă total pe scenă şi trebuie pe urmă să recupereze, cu orice preţ. Şi recupera, vă garantez! Într‑o seară, cînd m‑am dus în foaierul artiştilor, după un concert, ca să‑i spun cît îl admir, mi‑a răspuns, privind pe furiş spre culise: „Dragă Enescu, dacă vrei să cînţi ca mine cînd vei avea vîrsta mea, ei bine, să nu fii un pustnic!“

Îl admiram atît de mult pe Ysaye, încît un articol al prietenului meu Reynaldo Hahn, care mi‑a căzut într‑o zi din întîmplare sub ochi, mi‑a provocat un moment de furie: „Concert al lui Ysaye şi Pugno. Decepţie în ce‑l priveşte pe Ysaye, pe care l‑am găsit foarte banal. Mare, lat, greoi şi gras, cu părul lung, cu un cap de călugăr. Privirea o are blîndă, lipsită de deşteptăciune, nasul foarte scurt, maxilarul mare şi grosolan; cu un aer de dispreţ faţă de public, ceea ce displace la un virtuoz. Cîntă scoţînd un sunet magnific, uneori de o precizie îndoielnică, plusează, prea multe intenţii. Este greoi, ca mulţi belgieni. Ritmul nu este susţinut, îi place să se etaleze; «respiră în voie» în pasajele sentimentale, în timpul cărora închide ochii. În ciuda ştiinţei lui mari, a unei tehnici bune şi a unei evidente stăpîniri, este sub aşteptările mele. I‑am căutat în zadar elanurile, impetuozitatea care‑mi fuseseră mult lăudate. Poate că nu a cîntat ceva ce i se potrivea?“

Dragă Reynold, comiţi o nedreptate! Nu ştii că nu în toate zilele eşti în formă? Eu cunosc mai bine decît oricine capriciile uimitoare ale viorii şi acesta este un motiv în plus s‑o vorbesc de rău… Ca să ne întoarcem la Ysaye, el era dintre aceia la care geniul învinge micile slăbiciuni. Nu eram, fireşte, de acord cu el în toate privinţele, dar nu‑mi trecea prin cap să‑l contrazic pe Ysaye. Nu te cerţi cu Zeus!

anunt dilema jpg
Începînd din 7 martie ne puteți găsi pe noul site: www.dilema.ro
Începînd din 7 martie ne puteți găsi pe noul șițe: www.dilema.ro
telefoane samsung galaxy s23 ultra jpg
Ai nevoie de un nou smartphone? Comandă telefoane Samsung Galaxy S23 Ultra aici!
Pentru a vedea specificațiile telefonului este necesar să alegi brandul, modelul, condiția estetică a produsului, culoarea și spațiul de stocare.
Depresia jpg
Depresia: semne, simptome și cauze
Sperăm ca această problemă de sănătate să stea cît mai departe de tine.
Header anvelope jpg
Cum să-ți alegi corect anvelopele de iarnă
Dacă pneurile au taloanele prea moi pentru greutatea mașinii.
Păcănele pe bani reali și cazinourile online jpg
Păcănele pe bani reali și cazinourile online
Jocurile de noroc sînt legate de speranța unui cîștig online.
ruj rezistent 24 ore jpg
Christmas tree landscape png
Cadouri de Crăciun pentru cei mai buni prieteni. 3 idei pe care o să le adore și Moșul
Dacă în cercul de prieteni aveți iubitoare de beauty, un calendar advent este o idee minunată.
poza2 jpeg
Industria IT în România: Joburi și Tendințe în Tehnologie
În plus, se observă o creștere a numărului de femei angajate în domeniul IT, ceea ce reflectă o schimbare pozitivă în dinamica forței de muncă în acest sector.
dilema jpg
Cu ce se diferențiază casele de pariuri online
Alegînd o casă de pariuri cu un sistem de suport bine pus la punct, vei depăși mai ușor anumite momente dificile iar problemele pe care le vei întîmpina vor fi rezolvate mai rapid.
pexels andrea piacquadio 941555 jpg
Stresul de sărbători. Cum să îi faci față mai ușor
Amintește-ți că cel mai potrivit cadou pentru mama este, de cele mai multe ori, veselia și buna dispoziție din ziua de Crăciun, cu toată familia la masă.
The Veils Poster Web jpg
Finn & Oigăn, solo
Originar din Londra dar relocat în Noua Zeelandă, Finn Andrews este compozitor și multi-instrumentist.
ILUMA Stardrift KV Landscape jpg
Philip Morris International lansează în România prima ediție limitată IQOS ILUMA – descoperă IQOS ILUMA STARDRIFT
Philip Morris International (PMI) lansează la finalul acestei luni IQOS ILUMA STARDRIFT, prima ediție limitată a celui mai inovator produs din portofoliul său de alternative fără fum.
Grand Hotel Europa  poza 1 jpg
Grand Hotel Europa sau adevărul minciunilor la persoana întîi
Cu atît mai puțin unul în vogă ca autoficțiunea, explorat de nume mari ale ultimelor decenii precum Annie Ernaux sau Karl Ove Knausgård.
foto alex galmeanu jpg
dragostea, regim urban
Poate pentru că dimineața am intrat la loc în mine
ce rol are vitamina e jpg
Top 3 cele mai frecvente probleme ale pielii și cum le poți combate
Nu uita să faci schimbări și în alimentație: consumă produse cu indice glicemic mai scăzut și evită excesul de lactate.
featured image (7) jpg
un parfum clasic de barbati jpg
Idei de cadouri pentru bărbații din viața ta - ce să le dăruiești, în funcție de relația dintre voi
Așa că, o idee bună este să notezi fiecare link pe care ți-l trimite amicul tău, pentru a fi mai ușor să îi găsești cadoul ideal.
DilemaVeche (2) (3) jpg
Aproximativ 33% dintre parfumurile masculine sînt folosite de femei! Ce ingrediente au astfel de parfumuri?
Foarte apreciate sînt și parfumurile orientale pentru bărbați, care au note unice, catifelate, arome de vanilie și alte condimente minunate.
alege o crema pentru tenul uscat jpg
6 produse de îngrijire care să nu îți lipsească din trusa cosmetică
Toate acestea au proprietăți extraordinare și te pot ajuta să îți menții pielea tînără și frumoasă pentru cît mai mult timp.
AM jpg
Depresie
Cum să nu fiu mohorît
caserole mancare unica folosinta snick ambalaje jpg
Caserole pentru mîncare de unică folosință disponibile la Snick Ambalaje
Acest concept este unul care reușește să atragă mulți clienți, consumatori totodată.
Bulucz jpg
Relicve, ustensile
Tocmai îmi vin în minte spălarea picioarelor, Ciubotele lui van Gogh
IQOS x DIPLOMA 5 jpg
Omid Ghannadi, creatorul instalației IQOS x DIPLOMA: Apreciez că sînt companii care se implică atît de vizibil în sprijinul comunității
El este omul din spatele instalației imersive IQOS proiectată special pentru ediția de anul acesta a festivalului DIPLOMA.
Eutanasie
Cum ne-ai învățat să fim atenți

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.