mai ţii minte şoaptele prin care întunericul
făcea spaţii între noi
şi străzile se transformaseră
în ape uriaşe care înghiţeau gleznele goale
pentru cîteva secunde 

mă uit doar în faţă 

treptele din piatră
coboară şi urcă
într-un ritm care dă peste cap
lumea,
alţi oameni, aceleaşi statui 

flori înşirate în biserici,
în stînga şi în dreapta
şi foarte multă durere
trecînd prin vieţile noastre

pînă spre seară sau dimineaţă,
atunci cînd
la o masă mare
se va pune punct
şi tot ce am greşit fiecare dintre noi o să fie
un lung şir de aşteptări 

şi o să fie cald şi apoi frig
şi toate cîte sînt se vor face spaţii 

din volumul Prin închisori şi prin libertate, Editura Cartea Românească, 2018.