Aproape de Mayerling
(secvenţe)
Îmi încălzesc
între genunchii tăi strînşi
mîinile îngheţate.
Numai ochii pisicii
luminează în întuneric.
Numai
ochii pisicii.
Cînd eşti
obosită, părul
tău seamănă
cu arama
samovarelor vechi.
Dacă-l mîngîi
un praf invizibil
mi se depune pe degete.
Îl simt lipindu-mi-se de
piept ca o vulpe rănită.
Casa noastră era
o bancă de piatră
unde veneam cu
genţile pline de
cărţi. Scriu, îţi spuneam,
memoriile apocrife
ale lui
rudolf von habsburg.
Era şi atunci
o seară plină de
păsări. În pădurea
de brazi, lîngă coliba
dărăpănată a
pădurarului,
tînăra unguroaică aduna
margarete.
Undeva în desiş se auzeau
cum pocnesc
carabinele vînătorilor,
iar o pasăre cenuşie se
aşezase pe leagănul putred
din faţa colibei. Mă
asculţi cu ochi
mari. Stăm pe o
bancă de piatră şi
întunericul vine spre noi
ca o trăsură vopsită-n
culorile
casei de habsburg.
Lasă...
Dormi şi visează liniştea care îmi va purta hainele.
Ora
trei noaptea.
Scrumiera
e
plină de
mucuri. Acum
ochii femeilor
au cearcăne
vinete. Acum
gura ta
străluceşte în
întuneric ca
pupila unei
pisici în timp ce
visezi
colţuri de
plajă sălbatice.
Cînd se întunecă,
dragostea mea,
se întunecă
dinspre mine spre tine.
