Abattoir Blues
Nici că e rău nu pot susține,
Toate sunetele se opresc mai nou la preșul murdar și mereu jilav
Un bine-ați venit mocirlos, între 2 și 5 soarele bate direct in casă,
Sînt orele cînd simt cu ură ghemul din stomac
Cînd sigur miros a frică și aripa neagră a păsării
Îmi mîngîie timid vreascurile brațelor
Abia atunci închid ochii și văd globul incandescent străbătut de caravanele furnicilor
Mă gîndesc la tine, dacă ți-e foame?, dacă ți-e sete?, dacă ție bine acolo,
Și parcă lumea își recapătă conturul
Repet în minte, clasific, enumăr, totul trebuie să fie precis, să aibă schelet metalic, apoi îmbrăcat în hainele moi ale fluturilor de noapte
Trebuie să ne antrenăm mai des, să zburdăm pe cîmpii ca niște mielușei de Paște
Cu botul rînjit la cuțitul mamei noastre, a tuturor
Să ne-nfigem de bunăvoie, cu amor chiar, în grapa furtunoasă a unui cavaler medieval
Între 2 și 5 căldarea de lumină se scurge duios pe pervaz
Atunci curva lumii țese pe cer voalul duioșiei.
