Cum să dau, frate, 8 lei pe kilu’ pe roșii? Și verzuțe… Și caut în minte cum să ajung la Obor. Și merg spre un tramvai. Uberul îmi zicea că nu-i mașină în zona mea. Deci tăiere de chef. Nimic din lumea fericită nu-i de partea mea. Și cum merg spre tramvai, niște țărani erau întinși în fosta stradă Decebal.
Mi-a otrăvit viața, mi-a dat boala orbului – păcăleala. Căci la trei tarabe mai încolo uite tinerețea, uite țelina menită, cu frunze, micuță-n cap, lungă în craci. Oh, doar la trei lei, deci scoteam două tinere la cinci lei. Chetroasa bătrînă m a păcălit. De Rusalii, vrăjitoreaso, te-ai pus cu mine!
Visez un mărar cu curcan. Între timp am mîncat icre de manciuria cu lingura, salam de Sibiu cu furculița, o pîine de la Corina cu bucseală, nu, nu, mărarul mi-a rămas cu frustrare şi deliciu suprem.
Ingrediente: trei-patru bucăți de carne de ied, din pulpă sau cotlet, frumos porționate; untură de porc sau de rață; ulei; sare, piper; ceapă verde; usturoi verde; mărar verde; roșii coapte, opărite, decojite, tăiate mărunt (sau bulion); puțină făină; trei mîini bune de muguri de comlău.
M-am conversat, în Post, cu Mircea Groza, preferatul meu în lumea asta culinară, delicioasă. Și uite, păcat. L-am întrebat ce să fac eu de Post, dar, pe loc, hop, m-am gîndit și la cum va fi după Înviere. Așa că uite popîrcă. Treci la treabă
De mic mîncam pîinea toată, fierbinte de mă lua damblaua. La Strehaia, unde am copilărit și eu, și Leo, aveau pîine rotundă, grea. O rodeam ca un șoarec, după ce, mult timp, o așteptam. Venea la prînz, mă puneam pe ros. Pînă la bunici, era gata jumătate. Nu se cruceau bunicii. Nu le păsa?
Mă plimbam fără de țintă prin piață. Eram pus pe chilipir, ca de obicei. Luasem kiwi la 5 lei kilu’, 2-3 lei kilu’ de ardei gras și căutam precum corbul prin piață și alte victime. Mă ridic cu scara rulantă la etaj după un kil de ulei. Și-n ridicarea mea, ce credeți, ce văd? Hasmațuchi! A fost o vedenie hasmațuchi? Citisem cărți cu hasmațuchi ăsta.
e vedem de urzici, spanac, ștevie, ceapă verde, salată și, după ele, vin fascinant toate cîte sînt gustoase. Uite, de bame mi-e dor, dar bamele vin prin mai-iunie. Cine toată iarna a gustat toate cîte le-am spus mai devreme a pierdut voluptatea.
Un leu, dar ce-i un leu? Un covrig, o pîine, dar nu o roșie în sezonul ăsta. Dar ce necaz de frupt se află între 4,49 și 5,49? Între aceste prețuri avem diferența dintre ananasul frupt cu frunze și ananasul frupt fără frunze.
În colţ, am ticălosul care vinde rodie la 2 lei kilu’. Luai un kil. Ba nu, două. Rodii – 4 lei. Mi-am scos taxiul. Apoi, portocale. Ţiganul începe cu „Am barbă, sînt ţigan, caut femeie de vreun an. Domnişoară, nu domniţă, să aibă guriţă“.
O organizație de caritate, Oxfam, a calculat și a ajuns la concluzia că cei mai bogați opt oameni ai lumii, în frunte cu Microsoft – Bill Gates, dețin o avere de 426 de miliarde de dolari, cît are jumătate din populația globului.
35 de dolari – plasturele anti-ţînţari Kite – substanţa cu care este impregnat acest plasture vizează receptorii senzoriali ai ţînţarilor, dezorientîndu-i şi oprindu-i să mai muşte oamenii.
Suspensii albe insolubile, conserve legume expirate, hrean în oțet cu încărcătură microbiană, bombaj microbiologic, conserve de mazăre cu miros de încins, compot de banane cu sirop filant, ardei capia cu capace metalice ruginite, cartofi mucegăiți, cu textură moale, măsline cu gust de mucegai, fructe cu lovituri mecanice…
Deva – bradul a fost închiriat cu 49.700 de lei, fără TVA, şi va fi amplasat în Piața Victoriei = 11.044 de euro; București – esplanada cu statui din Piața Universității = 33.600 de euro; București – Piața Constituției = 75.150 de euro; Tîrgu Jiu – 90.414 euro.
N-am renunțat la TV. Din inerție, dar și dintr-un soi de vintage style. Îmi place să mi se ofere vechituri. Să nu gîndesc prea mult, să dau drumul la telecomandă și să fiu surprins cu o formă de cultură din amintirea mea.
Niște purcei sînt sacrificați pentru a tipări bancnota. Deci veganii pun mîna pe bancnotă și se simt umiliți. De ce împotriva fake-urilor nu ne mobilizăm pe Facebook? A, da, veganii sînt mai uniți. Da, trebuie luate lecții de la vegani.
Era marfă de en-gros vîndută ieftin, era marfă de țăran vîndută bine. Nu mai aveam de ce intra în măgăoaie. Ce să iau? Totul era cu un leu-doi mai ieftin.
Am crezut juma’ de zi că e capriciu. Adică oi fi uitat să-l încarc. Am dat de fir și l-am alimentat o noapte. Adică mi-am spus: mîine îmi voi începe ziua tot cu el. Dar m-a învins. N-a mai vrut. L-am dat de masă, de colț. Tandru.
Deci cîrca de ceapă și am cărat-o/aruncat o, în lăcomia mea, într-un coș de nuiele. Am uitat. Ca și cum aș lua ciorapi. Acum doar nu o să visez ziua în care port ciorapii cei noi, nu? Și ieri am făcut supă de ceapă, la vreo trei săptămîni.
De cînd îmi făcea mama mea cozonac de Crăciun am rămas cu un mare complex. Nu mă bag la cocă. Nu mă bag și gata! Este o chestie de meșteri mari, este pentru sărbătoare și este atît de complicată. Înainte de ziua cozonacului de Crăciun, mama mea mă scălda și, a doua zi de dimineață, mă ducea la împărtășit.
Ca șofer, cînd nu ai actele la tine iei peste 1000 de lei amendă. Este în această amendă ceva ce îmi scapă. Bineînțeles, îmi scapă pentru că am pățit-o. Sînt posesorul unei frumoase amende de peste 500 de lei, de mi se învîrte creierul în cap de supărare.
Am fost în Deltă, cîteva zile, la o reciclare. Mi-a vîjîit capul, ca la crapul prins în plasă, de atîtea ideologii, marketinguri, urări de bine, de rău, de ce se va face. Dar cel mai mişto a fost momentul în care, într-o noapte, a dispărut uleiul dintr-un transformator.
Acum vreun an n-aveam chiori în buzunar, nu mă angaja nimeni și mi am zis: hai, fac PFA și încep afaceri singur. Mi-am făcut PFA, chiorii au rămas în buzunar, afaceri prea mari n-am făcut.
Nu Solarul mă fascinează, ci leul. Mă gîndesc cît de ieftin şi bine mi-ar fi să mă duc la Solar. Un leu, atît, un leu! Mă voi prăji, mă voi coace, mă voi rumeni.
Istoria înghețase, Nadia lua 10, la școală luam mediocru și aveam sentimentul că pot mai mult, bunicii mei erau cu minte, iar certurile dintre ai mei nu le pricepeam, știam că pînă la urmă or să mă trimită la nenea Bunescu, la etajul șapte, să-mi dea împrumut o sută de lei pînă la salariu.
Poți să faci legume cu paste sau orez. Dar pune multe legume și mai puține paste sau orez. Dacă ai apă la chiuvetă și ceai în cămară, fă un ceai. Dar pune multă apă și ceai cît să simți drogul lui.
