De Rusalii, o ţelină, 5 lei

Balcîze, nesărate, șchioape, șampalii, grăsance, manichiurizate, capete de pod, maronii, cleioase, berărese, mititele, cernite, cositorite, nu tu migdală, urîte, nici măcar circărese, doar gagici să te spînzuri pe drumul spre Obor de Rusalii. Nu tu un cot, o senilitate, o lumină în soarele cu dinți. Căci, dis-de-dimineață, m-am dus să caut draci de mazăre, păstaie de fasole și ceafă de varză prin Obor. De nu se știe unde, nici un bărbat, nici o vrajă de femeie. Numai urîte, vrăjitoare de Rusalii s-au dezlănțuit pe străzile din lunea asta. Cine m-a pus să ies din casă? Un bărbat unic era într-un taxi. Și lu’ ăla i-am văzut ceafa de huidumă. Ce-i drept, fără hidoșenia asta n aș putea trăi o viață, putoarea asta de oameni îmi face ziua, dar parcă s-a scuturat sacul cu cioate și nu mai am putere să-nghit. Mă arată cum sînt, ce vreau pe lume, dar prea-prea de tot. Ce vreau? O țelină de-o supă. Umblu cu ochelari de suta de lei pe nas şi văd Oborul sterp. Fudulul și sterpul. Prețuri să te zguduie. Oho, prind o privighetoare cu trei lei kilu’ de căpșuni, că i-e frică să nu se treacă. Agăț o varză cu cotor scobit la un leu kilu’. Am noroc și la morcovi. Dar țelină, nu. Nevermore. Mă bate o hitră, o hidră, o bașoaldă, o las’-că-mi-am-găsit-prostu’ și mă trage la 5 lei țelina. Rotundă țelină, tocmai bună de o supă, dar umedă pe-o parte, semn de perimare. „Nu-i vremea de noi! Alea noi și tinere n-au miros, băiete! Ia veche cu rînză de la baba!“ Și casc gura și dau cinciul. M-a mîncat vipera de un cinci lei. Mi-a otrăvit viața, mi-a dat boala orbului – păcăleala. Căci la trei tarabe mai încolo uite tinerețea, uite țelina menită, cu frunze, micuță-n cap, lungă în craci. Oh, doar la trei lei, deci scoteam două tinere la cinci lei. Chetroasa bătrînă m a păcălit. De Rusalii, vrăjitoreaso, te-ai pus cu mine!