Raiduri vikinge în şah
Dacă aş fi în locul lui Karjakin, nu aş avea mari motive de satisfacţie după turneul de la Bilbao, încheiat sîmbătă. În primul rînd, jucătorul rus a scos un rezultat modest, terminînd pe locul cinci din şase. În al doilea rînd, ceea ce e şi mai rău, adversarul său din meciul pentru titlul mondial programat în toamnă, şi anume deţinătorul acestuia, norvegianul Magnus Carlsen, a dominat clar concurenţa, cîştigînd detaşat turneul. S-au jucat cu totul 30 de partide; din ele, doar şapte au fost decisive, restul remize; din cele decisive, Carlsen a fost implicat în cinci, de patru ori de partea cîştigătoare şi o dată de partea învinsului. În sfîrşit, în treilea rînd, în mini-meciul direct cu Carlsen, Karjakin a pierdut în prima partidă şi a remizat în cea de-a doua.
Scuza lui Karjakin - obişnuită în astfel de situaţii - este că nu a dat tot ce putea în turneu pentru a nu-şi dezvălui armele pregătite pentru la toamnă. Dar în aceeaşi situaţie este şi Carlsen, şi cu toate acestea el nu a părut afectat de perspectiva meciului din Statele Unite. Explicaţia ar fi că spre deosebire de marea majoritate a jucătorilor de top, Carlsen pare să nu pună preţ prea mare pe pregătirea teoretică a deschiderilor, aşa că joacă modest la începutul partidei, după care încearcă să îl ducă pe adversar într-o confruntare de uzură, plină de manevre strategice ba pe un flanc, ba pe celălalt, ba în centru. Dacă nu îi iese o pasenţă, norvegianul mai schimbă nişte piese şi trece la construcţia alteia - ceea ce pentru adversar e un nou test de cunoştinţe şi răbdare. Carlsen e inventatorul şahului de gherilă: nu îl deranjează să îl lase pe adversar să ia puţin avantaj din deschidere şi să se instaleze la cîrma jocului, pentru că ştie să îl hărţuiască apoi, să îl obosească din ce în ce mai mult. Aşa că şi şahul cunoaşte, după o mie de ani, pacostea raidurilor vikinge. Însă bănuiala mea este că abordarea lui Carlsen nu provine de fapt din ieşirea la suprafaţă a cine ştie căror instincte strămoşeşti, ci dintr-un calcul pragmatic. În zilele noastre, cînd computerul îţi arată cele mai bune mutări în şah, singura şansă practică de succes la masa de joc nu e să îţi aminteşti ce ţi-a recomandat computerul, ci să ajungi să joci departe de poziţiile teoretice, acolo unde contează mai mult dotarea naturală pentru acest sport. În acest sens, Carlsen pare să fie jucătorul cel mai bine adaptat la era computerelor în şah.
Altfel, Carlsen pare să ştie foarte bine ce face şi care e poziţia sa actuală în ierahia şahistă. Întrebat în timpul turneului de la Bilbao cum ar putea un şahist să îşi îmbunătăţească moralul, Carlsen a răspuns cu o simplitate dezarmantă: “Încrederea de sine e foarte importantă în şah, de aceea cred că a cîştiga e o idee foarte bună pentru moral”. Da, corect - numai că întrebarea e cîţi îşi permit să aibă asemenea idei. În turneul de la Bilbao, Karjakin în niciun caz nu.
Diagrama săptămînii
Soluția diagramei 17 (vezi foto 2), va fi publicată săptămîna viitoare, în cadrul rubricii online “În alb și negru”.
Soluția diagramei 16 de săptămîna trecută: 1. Td5! şi dacă 1… Dxd5, 2. Df6#; 1… exd5 2. Dxd8#; 1… Txd5 2. Df8#.
Foto: Magnus Carlsen, în prim-plan, Sergey Karjakin, în planul doi. Sursa: bilbaochess2016.com.
Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități.
