Vlad ODOBESCU

Chinurile dintre ani jpeg
Chinurile dintre ani
Au hotărît să intoneze „Noi sîntem români“, cît să le-audă jumătate de Covasna tresărirea patriotică. Eu am tresărit nepatriotic afară, în cel mai cumplit ger pe care l-am simțit vreodată.
„Europenii suferă consecinţele a ceea ce n au făcut“   interviu cu sociologul Adam BACZKO jpeg
„Europenii suferă consecinţele a ceea ce n-au făcut“ - interviu cu sociologul Adam BACZKO
Nu poți distinge un profil: cam toată lumea pleacă. Din punct de vedere statistic, e impresionant: cel puțin cinci milioane de sirieni – poate șase-șapte milioane – au plecat.
„În Rusia, trecutul e mult mai real decît prezentul“   interviu cu Maria STEPANOVA jpeg
„În Rusia, trecutul e mult mai real decît prezentul“ - interviu cu Maria STEPANOVA
istoria Rusiei e supusă întruna schimbării. Trebuiau șterse orice semne ale versiunii precedente. Confiscau manuale și editau unele puțin modificate, cu fețe care lipseau, cu nume omise. Știai că e istorie pentru că îți oferă o cronologie, dar știai și că istoria e o minciună, că încearcă să-ți ascundă ceva.
Cerul de peste Kosovo jpeg
Cerul de peste Kosovo
Zici Kosovo și te gîndești din prima la război, la sîrbi și albanezi și la bombardamentele americanilor asupra Belgradului. Dar din război au rămas doar patrulele KFOR cu care se pozează turiștii.
Un negru mînca o felie de pepene   despre rasism în America de azi jpeg
Un negru mînca o felie de pepene - despre rasism în America de azi
Am fost naiv să cred că, odată ce la Casa Albă a fost instalat şi reinstalat un preşedinte de culoare, disputele pe teme rasiale au fost depăşite în Statele Unite. Aveam impresia că-i o chestiune ce ţine de majorităţi, că, din momentul în care balanţa electorală s-a înclinat în felul ăsta, ura şi frica au început să se mute în arhive.
După aceea, au băgat cărucioare – o comunitate hippie din Vermont învaţă corporatismul  jpeg
După aceea, au băgat cărucioare – o comunitate hippie din Vermont învaţă corporatismul
Toamna trecută, cînd şi-au pus năduful într-o scrisoare către administraţie şi au anunţat că gata, fac sindicat, angajaţii cooperativei alimentare din Brattleboro (Vermont) au folosit cuvinte precum „frică“, „ameninţări“, „hărţuiri“.
Miracole pe strada H (II) jpeg
Miracole pe strada H (II)
Ajah are azi un exerciţiu la şcoală: trebuie să alerge spre un colţ cît mai ferit al clasei, să-şi închidă imediat telefonul mobil, să-şi potrivească pauzele de respiraţie şi, mai ales, să nu mişte. În timpul ăsta, profesorul încuie uşa şi apoi priveşte peste bănci, pentru a fi sigur că toţi elevii sînt invizibili pentru un om care ar căuta o ţintă prin gemuleţul uşii.
Miracole pe strada H (I) jpeg
Miracole pe strada H (I)
Gabriel întîrziase la biserică şi ştia că maică-sa îl aşteaptă, aşa că urca grăbit pe Bulevardul Humboldt şi n-a văzut maşina care încetinise în dreptul lui. Era 7 şi 10 seara, iar repetiţiile pentru cor probabil că începuseră deja. Băiatul a ajuns la intersecţia cu strada Homestead şi se pregătea să traverseze. Glonţul i-a trecut prin stomac, i-a perforat intestinele şi s-a oprit într-un muşchi al spatelui.
Mai multe feluri de a vedea filme jpeg
Mai multe feluri de a vedea filme
Agentul J tocmai se aruncă de pe Empire State Building pentru a se întoarce în timp, e singura cale prin care lumea poate fi salvată de invazia extraterestră. În cădere întîlneşte bancheri faliţi de criza anilor ’30, e cît pe ce să fie înghiţit de dinozauri, vede apoi cum cresc zgîrie-nori. E pentru a doua oară în ultima săptămînă cînd văd scena asta din Men in Black III.
Cum mi am petrecut foamea jpeg
Cum mi-am petrecut foamea
Înainte de toate se pune o amorţeală firavă în partea stîngă, sub coaste. Cine nu ştie s-o asculte o va confunda cu leziunea minoră cauzată de un somn strîmb. În clipa asta nu pot fi însă păcălit, ştiu sigur de unde vine: amorţeala din stomacul meu e una cultivată. E trecut de ora prînzului şi n-am mîncat de aproape o zi.
Toţi primarii din Broşteni jpeg
Toţi primarii din Broşteni
Sînt atîtea lucruri de făcut în localităţile numite Broşteni, că primarilor de acolo nici nu le-a trecut prin minte să se strîngă sub acelaşi acoperiş, să-şi pună sufletele şi proiectele pe masă, să bea o cafea, să schimbe o vorbă. E drept, de la Broşteniul din judeţul Mehedinţi pînă la cel din Suceava sînt 574 de kilometri, adică vreo opt ore cu maşina.
Trei cazuri de cetăţeni care conţin poezie jpeg
Trei cazuri de cetăţeni care conţin poezie
Cică un tînăr era să fie bătut pentru o metaforă. Aşa, simplu: a început omul să-şi recite poezia în Piaţa Universităţii, unii n-au înţeles şi au sărit pe el. Doi manifestanţi dezbat acum cazul în troleibuz, între Armenească şi Calea Moşilor. Unul susţine că „dacă nu înţelegi o metaforă, degeaba trăieşti“.
Imagini cu gîşte care tot ies dintr un saxofon jpeg
Imagini cu gîşte care tot ies dintr-un saxofon
Iată-mă pe trotuarul de la Romană, după coloane; sînt băiatul acela cu mîinile îndesate în buzunare şi cu o întrebare: Cum mai recunoşti un hipster în ziua de azi? Acum ceva vreme era simplu: vedeai o eşarfă, o desfăşurai şi la capătul ei găseai un hipster.În ziua de azi, nici eşarfele nu mai sînt ce-au fost, par făcute să păcălească ochiul.
Rock pentru România   cealaltă cădere a comunismului jpeg
Rock pentru România - cealaltă cădere a comunismului
Se putea purta geacă scurtă de piele în Bucureşti: meteorologii anunţaseră pentru ziua de 21 februarie 1990 o temperatură maximă de 15 grade Celsius, cer senin şi vînt slab. Majoritatea spectatorilor au venit totuşi în hainele gri de la Revoluţie şi de la cozile dinainte.
De ce nu ne interesează Uniunea Europeană jpeg
De ce nu ne interesează Uniunea Europeană
„Aici e Uniunea Europeană?“, întreabă bătrînul, văzînd că aştept, ca şi el, lîngă geamul împodobit cu afişe şi cu o hartă colorată a Europei. Nu e chiar Uniunea Europeană, e sediul centrului Infoeuropa, însă pare suficient să-i înnoade speranţele.
E M  scrie pe forum, românii răspund jpeg
E.M. scrie pe forum, românii răspund
Chinuit de insomnie, cufundat în lumina albastră a monitorului, condamnatul E.M. continuă să-şi ispăşească luciditatea într-o mansardă pariziană. Tastează cu sete, iar căsuţa comentariului se umple de un gînd nou. Internetul – tărîm al singurătăţilor puse laolaltă, imperiu al strigătului nocturn, al inutilităţilor, al nepotrivirilor, al obsesiilor şi al profeţiilor – pare locul în care E.M. Cioran ar intra ca la el acasă.