⬆
ura dăunează grav sănătăţii
Cum, de ce şi pe cine
În Occident, ne-am obişnuit – poate prea uşor – cu nişte imperative precum democraţia, respectarea drepturilor omului, toleranţa. Unele lucruri par cumva de la sine înţelese. Dacă eşti în Europa, e de la sine înţeles că toate aceste condiţii sînt pe deplin îndeplinite.
Iubeşte-ţi aproapele (dacă nu diferă prea mult)
Începusem să scriu o primă variantă a acestui text, cu o poveste de genul „un preot, un rabin şi un imam intră într-un bar“. Aş fi continuat cu toleranţa faţă de alte religii, aş mai fi adăugat o pildă ici, o povaţă colo şi apoi aş fi încercat, împăciuitor şi tolerant, să atrag atenţia asupra problemei intoleranţei în România.
O nouă formă de intoleranţă: islamofobia
Comisia Naţională Consultativă pentru Drepturile Omului (CNCDH) a publicat recent rezultatele unui studiu despre percepţia francezilor asupra emigraţiei. Ziarul (catolic) La Croix comentează, pe larg, implicaţiile acestei cercetări.
Uite-aşa ia casa foc
Nu ştiu cîţi dintre noi ştiau, în urmă cu cîteva luni, cum arată steagul secuiesc. Eu nu ştiam, dar m-am documentat pentru acest articol, ocazie cu care am aflat că multe judeţe au adoptat drapele oficiale. Nu aflasem nici pe 2 februarie, cînd, la investirea prefectului din Covasna, drapelul cu pricina a fost scos din sala de protocol.
"Confruntarea cu propriile prejudecăţi"
20/20 e un spectacol de teatru special. E un pseudo-documentar, un docu-fiction scenic despre violenţele interetnice din 1990, de la Tîrgu-Mureş. Gianina Cărbunariu a creat acest spectacol pornind de la poveştile (reale) ale locuitorilor acestui oraş multicultural, la 20 de ani după acel episod care a marcat istoria recentă a României.
Politicienii şi jurnaliştii au agenda mică
Sistemul şi emanaţii săi habar nu au ce mai fac şi cine mai sînt cetăţenii României de azi. A reconfirmat-o premierul României, pe 19 martie 2013, la postul BBC, cînd i-a indicat pe romii noştri ca principal factor de risc pentru sistemul de securitate socială din Marea Britanie. Curat simptom de hipogonadism instituţional.
Discriminarea la control
În anul 2011, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a înregistrat 465 de petiţii, un total care este foarte apropiat de cel din anul anterior (478 de petiţii). În anul 2011, constatăm că se păstrează tendinţa evolutivă din anii anteriori, neînregistrîndu-se aspecte deosebite faţă de ultimii ani.
Despre ură - fără ură şi părtinire
Am de scris un studiu despre hate speech în România. Este un studiu regional, are o metodologie comună pentru toţi autorii. Citesc paşii şi criteriile, şi rămîn cu senzaţia aceea pe care o ai cînd ţi-e sete, dar paharul din care bei e prea mic: o lipsă pe care o resimţi în creier mai degrabă decît în stomac.
Top 5: Cei mai detestaţi intelectuali publici din România
Fac furori şi stîrnesc pasiuni. Cărţile lor au succes, sînt autorii celor mai citite şi mai comentate articole pe site-uri şi prin gazete. Pe cît sînt de iubiţi, pe atît sînt de urîţi. Orice intervenţie publică e sancţionată de zeci, sute de comentarii aberante.
Ipostaze ale urii
Numitorul comun al documentarelor prezentate anul acesta în secţiunea „Ura dăunează grav sănătăţii“ în cadrul Festivalului „One World Romania“ este, într-o formă sau alta, expunerea unei grave şi dificil de gestionat lipse de măsură în dialogul şi în interacţiunea socială.
Cu dragoste, despre ură în filmul documentar
Am auzit deseori că un documentarist trebuie să îşi iubească personajele, pentru ca filmul să fie bun şi, mai ales, etic valabil. Acest frumos precept de corectitudine politică mi se pare, însă, fondat pe cîteva prezumţii false.
Un negru mînca o felie de pepene - despre rasism în America de azi
Am fost naiv să cred că, odată ce la Casa Albă a fost instalat şi reinstalat un preşedinte de culoare, disputele pe teme rasiale au fost depăşite în Statele Unite. Aveam impresia că-i o chestiune ce ţine de majorităţi, că, din momentul în care balanţa electorală s-a înclinat în felul ăsta, ura şi frica au început să se mute în arhive.