⬆
libertatea de a fi supravegheat
Curentul naţional
Să nu aibă, adică, vînturile Alpilor tăria celor din Bucegi? Să fie instalaţiile lor mai bine amplasate? Dar le vezi orientate în toate direcţiile şi pe toate feţele munţilor. Cum să nu fie vînt nicăieri? Mi-am zis atunci că, probabil, bătrîna telecabină din Sinaia trebuie să fie de vină, cu uzura ei şi cu tehnologia depăşită.
O relaţie concurenţială
Ce faceţi atunci cînd în avion însoţitoarea de zbor vă spune, pe un ton potolit, înainte de aterizare, să vă legaţi centurile de siguranţă? Pentru siguranţa dumneavoastră renunţaţi la libertate.
Terorismul erodează liberalismul
Avem privilegiul de a fi potenţiale victime ale atacurilor teroriste şi ar trebui să fim mîndri de asta. Terorismul islamist va dispărea în momentul în care habeas corpus va fi doar o amintire, tortura va fi o practică obişnuită în anchetele penale, închisorile secrete ne vor părea banale. Atunci cînd vom fi lipsiţi de drepturi în numele imperativelor de securitate se va pierde şi puterea de şantaj a terorii.
Promisiunea uitată a preşedintelui Obama
Tabăra de la Guantanamo a găzduit încă de la începuturile sale, după 11 septembrie 2001, peste 700 de prizonieri acuzaţi de legături cu Al-Qaeda şi organizaţii ale talibanilor din Afganistan. La începutul acestui an, după eliberarea unora dintre deţinuţi, transferul în alte ţări şi condamnarea altora, numărul celor rămaşi efectiv la Guantanamo a scăzut la 200.
Circulaţia informaţiei. Ieri, astăzi, mîine
Este evident că, în viitor, statele nu vor mai putea pune online, nici măcar pe linii protejate, vreo informaţie clasificată – ar fi ca şi cum ar lipi-o pe un afiş la un colţ de stradă. Dar este la fel de evident că, odată cu tehnologiile actuale, este inutil să speri că poţi întreţine raporturi confidenţiale prin telefon. Nu e nimic mai uşor de descoperit decît dacă şi unde s-a deplasat un şef de stat în avion, şi dacă şi-a contactat vreunul dintre confraţi.
Starea de asediu
„Voi, europenii, vă permiteţi libertăţi individuale pentru că vă exprimaţi opiniile în cadrul unui sistem deja verificat, pe care vreţi uneori să îl reformaţi, dar nu să îl înlocuiţi radical, or, aici nu e cazul, la noi democraţia este riscantă, reforma poate însemna nu ameliorare, ci schimbare radicală, aici bolovanii nu doar se clatină, ci au tendinţa să se rostogolească, şi atunci cum îi opreşti?!“
O afacere imobiliară
"Israelul e a doua ţară din lume în ceea ce priveşte investiţiile în IT. Silicon Valley nu poate funcţiona fără Tel Aviv. Sîntem o ţară mică, din care jumătate e deşert, şi oamenii au ştiut să-şi caute terenuri de afirmare. "
Spectacolul securităţii
Viaţa, prin însăşi „natura“ sa, este precară, neasigurată, mereu ameninţată. Existenţa ei îi conferă în mod nemijlocit o demnitate care se formalizează într-un drept superior tuturor celorlalte drepturi. Altfel spus, securitatea ar fi dreptul prim pentru că el ar fi cel mai aproape de starea naturală a instinctului supravieţuirii şi a evitării pericolelor.
Antonimul libertăţii
Libertatea nu se află în opoziţie cu securitatea, ci cu supunerea. Cît priveşte nevoia noastră de securitate, poate că ar fi bine să ne amintim, din cînd în cînd, că protecţia este arhetipul dominaţiei (Max Horkheimer) şi că societatea are nevoie de guvernare, nu de tutelă.
Fetiş securitar, nostalgii libertare
Securitatea a devenit un fetiş al epocii noastre. Iar rezultatele sînt mediocre: toţi sîntem supravegheaţi, consumîndu-se resurse imense, dar foarte greu sînt prinşi inamicii, închipuiţi sau nu. Nu reţinerea datelor de trafic sau scannerele corporale îi prind pe terorişti, informaţia produsă de aceste mecanisme este inutilă, dar asigură locuri de muncă şi privilegii celor din interiorul sistemului.
Cum securizăm Internetul? Prin cenzură!
Pare inacceptabil în zilele noastre ca poştaşul să filtreze scrisorile care ajung la tine. Sau ca operatorul tău de telefonie să decidă de la cine ai voie să primeşti telefoane. Doar în cazul Internetului, măsura similară – blocarea prin furnizorul de acces a oricărui site – este văzută, doar de puţini sperăm, ca o măsură de securitate, şi nicidecum una de cenzură a libertăţii de exprimare.