Acasă
Acolo unde nu mergi tot timpul pe sîrmă
Cristina HERMEZIUCînd am venit în Franța cu o bursă postdoc, am locuit o vreme într-o cameră de cămin studențesc cu o chicinetă minusculă și un linoleum atît de ponosit, încît, ca să nu-l mai văd, am început să-l scriu, mîzgălind cu markerul tot felul de citate sau definiții de cuvinte din dicționar.
» Citește tot
„După cum spuneam ieri“
Elena BORRÁSSpre norocul meu, plecările mele au început de la o vîrstă destul de fragedă, fiindcă părinții mei au hotărît să mă trimită în străinătate cîte o lună în fiecare vară. Țin minte că prima dată (aveam 11 ani) nu am vrut să fac asta, am plîns întruna, am amenințat că intru în grevă, că nu o să mai vorbesc cu ei.
» Citește tot
Acolo unde nu e bine
Florin LĂZĂRESCUUn copil moare mușcat de cîini în mijlocul orașului. Vînzătoarea de la supermarket îmi dă cumpărături la caiet, dacă mi-am uitat portofelul în cealaltă geacă. Tomberoanele de gunoi sînt totdeauna pline. Dezinfectantul cu care s-a spălat doctorul pe mîini, înainte de a-l opera pe tata, e posibil să fi fost apă chioară.
» Citește tot
Acasă în limba română
Norman MANEAAcasă nu mă mai simt nicăieri. Mă simt bine aici, pentru că strada, mîncarea, chipurile, limba, clădirile chiar, totul, îmi aduc aminte de o perioadă a tinereții care s-a dus definitiv. Mă simt bine și în alte părți, cînd sînt primit cu prietenie și cu afecțiune și, uneori, chiar și cu admirație.
» Citește tot
Preşuri, case, suflete
Jean-Lorin STERIANDe cîțiva ani, am căpătat acest obicei de a lăsa încălțări și piese vestimentare în locuri cu rezonanță sentimentală. De obicei, acestea sînt de două feluri – casele în care am locuit suficientă vreme și locurile amprentate de persoane importante din viața mea.
» Citește tot
Există o casă pentru mine în poemele tale
Svetlana CÂRSTEANÎmi plac hotelurile. Cîndva îmi plăcea în vizită, pentru că asta însemna că cineva te primește la el acasă. Iar la altcineva era altundeva, în locul în care regulile nu sînt cele de acasă, acolo unde nici măcar tu nu ești cel de acasă.
» Citește tot
Teleleu
Elena STANCUAzi-noapte am dormit în satul Grădina din județul Constanța, pe un drum de țară, aproape de o fermă cu struți. Ne‑am obișnuit cu privirile curioase ale oamenilor, care se uită la noi ca la niște ciudățenii rătăcite în satul lor.
» Citește tot
„Nicăieri şi oriunde sînt singură, cu amintirile mele“ - interviu cu Dana ENULESCU
Ana Maria SANDUNu am simţit niciodată nevoia ca un loc să-mi semene. Prefer mai degrabă locurile care nu-mi seamănă deloc. Vreau să mă adaptez, să mă transform, să mă reinventez, să iau forma locurilor în care mă aflu. Şi ca să faci asta este nevoie de un mare efort, trebuie să te concentrezi.
» Citește tot
Acasă la jurnalişti
Luiza VASILIUM‑am mutat la Casă pe 1 august 2014. Lumea din jur nu prea înțelegea de ce am renunțat la confort grad II ca să locuiesc cu niște golani grad I. La 30 de ani, te muți în general la casa ta, nu la casa altora. Am primit prima cameră pe dreapta, vizavi de bucătărie. Acolo am reînvățat să scriu.
» Citește tot