Un alt spaţiu pentru religie

Publicat în Dilema Veche nr. 162 din 16 Mar 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Din anul 2000 ţările scandinave au hotărît să nu îi mai înscrie din oficiu pe nou-născuţi în Biserica luterană. Starea mentalităţilor a condus la disocierea cetăţeniei de o apartenenţă religioasă "oficială", pînă de curînd tradiţional acceptată; înţelesul ei devenise, pentru mulţi, la fel de incert şi de livid, poate, ca imaginile lunare ale filmelor lui Bergman. Regina Marii Britanii şi-a declarat intenţia de a renunţa la titlul de şef al Bisericii Angliei, iar prinţul Charles schimbă rolul, întrucîtva ambiguu, al strămoşului său - de "apărător al credinţei" - pentru cel de "apărător al credinţelor", al tuturor comunităţilor şi identităţilor religioase din Commonwealth. În mai toate ţările europene, Bisericile trec printr-un proces de "desestablishment"; sînt disociate de aparatul de stat, semnele vechii lor alianţe fiind şterse unul cîte unul. Neutru faţă de credinţele cetăţenilor săi, statul nu îşi mai asumă profesarea unui adevăr religios ori a unei morale de inspiraţie explicit religioasă. Misiunea lui e să administreze viaţa societăţii, nu să îi dicteze conţinutul. În România, noua lege a cultelor, din 2006, recunoaşte 18 culte, de la Biserica Ortodoxă Română pînă la Organizaţia religioasă Martorii lui Iehova. Dar ceea ce Bisericile pierd ca "monopol spiritual", exercitat prin mecanisme de stat, cîştigă în schimb ca independenţă faţă de putere, ca libertate. Disociate de protectorul lor temporal, ele pot asuma mai viu o funcţie critică faţă de temporalitate, îi pot privi idealurile, tendinţele, crizele, din perspectiva trans-temporalului. De cînd, prin Conciliul Vatican II, Biserica Catolică a acceptat modernitatea ca pe un dat fertil, ea şi-a exercitat această funcţie. Cînd critică consumismul, legalizarea avortului ori eutanasia, autorităţile creştine încearcă din ce în ce mai puţin să îşi impună poziţia prin aparatul puterii, ci se adresează conştiinţelor, indivizilor, liberi să reflecteze, să judece, să primească sau nu acest mesaj. Centrul de greutate pentru manifestarea publică a religiei trece din zona statului în zona societăţii civile. S-a afirmat că marea mutaţie a societăţilor europene, petrecută în ultimele decenii, constă în pretenţia de manifestare, în spaţiul public, a specificităţilor individuale sau de grup. Indivizii vor să acţioneze şi să fie recunoscuţi în spaţiul public cu toată diferenţa, cu toată încărcătura lor privată. Societatea civilă pluralistă, cu policromia exigenţelor ei individuale, are o din ce în ce mai mare influenţă asupra politicului; ea este cea care oferă legitimitate unui stat ce a renunţat la "transcendenţă" în economia vieţii colective. Tocmai datorită acestei mutaţii, locul religiei în societăţile europene actuale este rechestionat. Se înmulţesc gînditorii care recunosc că "ipoteza declinului religiei", a "ieşirii din religie" e de nuanţat drastic. A lua în considerare căutarea ori construirea sensului pe baza reperelor religiose redevine o chestiune de studiat pentru numeroase grupuri şi indivizi din lumea actuală. Departe de a fi o materie epuizată, referinţa religioasă la transcendenţă îşi înmulţeşte variantele: fie prin sosirea în Europa a unor noi religii, precum islamul sau buddhismul, fie printr-o inventivitate individuală care scapă de sub autoritatea Bisericilor tradiţionale. Pe "piaţa de sens" sau de "bunuri simbolice", religiile oferă material (eventual de bricolaj) pentru construirea identităţilor individuale, dar mai cu seamă pentru construirea sensului, pentru o înţelegere globală a lumii şi a destinului omenesc. Datorită funcţiei lor de sens, ca şi funcţiei lor (micro)identitare, religiile sînt readuse în spaţiul public, capătă o voce publică - plurală - de care politicul are a ţine seamă. Religiosul nu mai este parcat în spaţiul, bine delimitat, al credinţelor private. În faza de separaţie republicană - amintea Marcel Gauchet (La religion dans la démocratie, 1998; Ieşirea din religie, Editura Humanitas, 2006) - laicitatea franceză administra problema religiei sub deviza: "divinul nu se amestecă în treburile politice ale oamenilor. Dumnezeu este separatul". Astăzi, referinţa la divin este difuz, indirect, plural, polimorf, conflictual cîteodată prezentă în spaţiul public; nu autoritară şi înglobantă, dar incontestabil prezentă. Se vorbeşte, în legătură cu statutul actual al religiosului în societăţile europene, despre "desecularizare" (Peter Berger) sau despre "deprivatizarea religiilor" (José Casanova), noţiune pe care M. Gauchet o nuanţează, în sensul amintit mai sus, vorbind despre "publicizarea unui privat", căci "credinţa înţelege să îşi păstreze libertatea şi singularitatea privată, jucînd în acelaşi timp un rol public" (op. cit., p. 115). În ţările ex-comuniste, se poate vorbi mai cu îndreptăţire despre o "deprivatizare", în sens strict, a religiei, după privatizarea ei brutală în timpul regimului comunist. În România, ortodoxia este prezentă şi percepută în spaţiul public ca o dimensiune a identităţii şi a culturii naţionale, mai mult decît ca o opţiune individuală. În Polonia, Biserica a dat spaţiu public şi simbolism tare pentru refuzul totalitarismului. Astăzi, ea înţelege să folosească acest capital de eroism şi de prestigiu pentru a se reinstala, întrucîtva, la putere, în conjuncţie cu statul democratic. Legea interzicerii avortului, de pildă, i se datorează. Dar tocmai pentru că utilizează un model autoritarist - "datat", ca procedură, şi neatent, în substanţă, la evoluţia mentalităţilor - ea şi-a mai pierdut din popularitate. E curios - ori poate semnificativ - că, în recenta dezbatere asupra prezenţei icoanelor în şcoli, cei care făceau apel la puterea statului şi la măsuri autoritariste erau "iconoclaştii", apărătorii unei libertăţi de conştiinţă care, pentru a nu fi stingherită, cere ca expresia altor conştiinţe şi identităţi spirituale să rămînă acasă. Adepţi ai unei laicităţi ţepene şi cam demodate, ei erau cei care doreau un comportament public pliat pe o ideologie uniformizantă. Statul, căruia îi solicitau ajutorul, era cam încurcat, nu prea dispus să decreteze măsuri aflate în contradicţie cu starea de fapt a societăţii - unde religia e un bun de civilizaţie şi de identitate larg acceptat -, măsuri care ar fi amintit pe deasupra de directive comuniste. În schimb, printre cei care combăteau legiferarea interdicţiei de imagine religioasă, H.-R. Patapievici, mai cu seamă, situa chestiunea într-un cadru de tip pluralist şi liberal. Pe de o parte, decizia trebuia să aparţină, din principiu, nu statului, ci comunităţilor ori grupurilor locale în drept să îşi manifeste identitatea religioasă. Pe de altă parte, era invocată încărcătura culturală a imaginii religioase, pe care o educaţie cît de cît articulată nu o poate trece cu vederea. S-a vorbit nu numai despre imaginea creştină - care a modelat orizontul vizual, artistic, intelectual al Europei, un orizont pe care tinerii de azi riscă să nu-l mai înţeleagă. S-a vorbit şi despre arta sacră a altor religii, ca loc dens de întîlnire cu alte culturi, ca bagaj necesar pentru o cultură de tip universal. Mai mult, pe lîngă acest pluralism cultural, unele voci au invocat dreptul diferitelor comunităţi religioase de a-şi aşeza, convivial, simbolurile specifice în locurile publice unde sînt prezente. Locurile actorilor încep aşadar să se schimbe: în România, ca şi mai pretutindeni în Europa. Cei care găsesc firească şi susţin prezenţa religiei în spaţiul public îşi pledează cauza în numele unui model pluralist, avîndu-şi centrul de greutate în societatea civilă. Cei care se opun acestei prezenţe solicită autoritatea statului şi îşi doresc un spaţiu public organizat, monopolist, de o laicitate intransigentă. Dar chiar în Franţa, spaţiul-sursă al unei atare laicităţi, lucrurile s-au relaxat şi s-au nuanţat. Printre alte entităţi ale societăţii civile, statul recunoaşte, drept parteneri, comunităţile religioase - în chestiuni de educaţie, de asistenţă socială, de reflecţie asupra unor probleme de morală. Învăţămîntul public încearcă să recupereze - cu dificultăţi, dată fiind absenţa unor cadre didactice adecvat pregătite - predarea religiei creştine ca fapt de cunoaştere, ca un vocabular esenţial al culturii europene, ca dimensiune a istoriei continentului. Laicitatea intransigentă nu mai găseşte un suport prea mare în opinia publică - nota istoricul René Rémond (Religion et société en Europe, 1998; Religie şi societate în Europa, Editura Polirom, 2003). De aceea, intervenţia prim-ministrului socialist francez - care a impus menţiunea vagă a unor "valori religioase" în locul recunoaşterii rădăcinilor creştine, în preambulul Constituţiei europene - i se părea lui René Rémond inadecvată. O dată pentru că nu ţinea seama de evoluţia mentalităţii publice. Apoi fiindcă reprezenta intervenţia autoritară, a politicului şi a ideologiei laiciste, într-un proiect de societate liberală. În sfîrşit, fiindcă distorsiona realitatea.

Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.

Adevarul.ro

image
Sentință exemplară în cazul unui șofer care a dat intenționat cu mașina de lux peste mai mulți polițiști
Doi polițiști din Argeș au fost loviţi, cu intenție, de un șofer care s-a urcat la volan deși avea permisul de conducere suspendat. Bărbatul a pus în pericol viața agenților și a celor trei copii minori ai săi, aflați în mașină în momentul producerii incidentului.
image
image
A murit procurorul român cu cea mai mare vechime în magistratură. Încă era în activitate
Pavel Palcu, procurorul arădean cu cea mai mare vechime în magistratură din România a murit, astăzi, 15 aprilie, într-un centru de recuperare medicală din Bucureşti.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.