Cine ești?

Publicat în Dilema Veche nr. 773 din 13-19 decembrie 2018
Invizibilii jpeg

Sînt probabil cel mai bun ascultător de povești. Dintr-o mînă de oameni acoperiți cu piei de animale, strînși seara în jurul focului, n-o să fiu nici șamanul-povestitor pe figura căruia cade din plin lumina flăcărilor, n-o să fiu nici femeia din grup care stă acolo pentru că e cald și pentru că e în siguranță, nici adolescentul care stă jumate întors spre grup, jumate întors spre stepa mîncată de noapte ca o promisiune a aventurii. O să fiu vietatea din publicul ăsta restrîns cu ochii cît cepele în care se văd oglindite două focuri micuțe, aidoma cu cel mare care arde în mijloc. O să fiu aia care soarbe fiecare cuvînt, pauză și virgulă din povestirea șamanului. Care o să intre total în povestirea lui, o să devină un personaj în acțiune și o să înceapă să pună întrebări.

N-o să fiu Minnesänger-ul, trubadurul, truverul, bardul care va cînta în fața lumii neliniștile melodios-simple ale unei iubiri neîmpărtășite, dar o să fiu ăla care ridică două degete și întreabă: „Totuși, cine e doamna asta necunoscută care te chinuie atît?“

Cum mi-am chinuit eu bunicile, alte rude și prietenii cu obsesia asta de a cere și de a le asculta poveștile. Am ascultat povești despre deportări, războaie, certuri epice de familie, rupturi și legături interzise. Povești despre ce se mînca în anii de foamete de după război, despre cum se îmbrăcau oamenii în curte cînd dădeau la animale și cum se îmbrăcau de sărbători. Poveștile despre mobilele lor din casă; scaunul cu spetează lucrată frumos în lemn, masa joasă cu trei picioare, apoi scăunelele alea mici, de lemn vopsit într-un verde urît, despre care se pare că nimeni nu are nimic de zis pentru că ele doar există umile și credincioase și nimeni nu mai știe cine le-a cioplit și cine le-a încleiat. Despre pianina cu lacul ciobit și scaunul rotund îmbrăcat în catifea roșie din fața ei cu pînza de sac aproape dezintegrată care-i ține rumegușul.

Sînt plină de poveștile familiei mele și ale altora, îmbibată cu ele pînă la saturație, ca un burete care începe deja să picure, ca un balon umflat pînă aproape de distrugere, ia uite-mă cum plutesc așa, umflată, pe deasupra vieților lor prezente și trecute. Umbra mea amenințătoare, căpcăunul care înghite povești și nu mai se satură s-a așezat între soare și ei, și vrea mai mult.

Ultima mea obsesie e legată de analizele ADN pe care le fac deja cîteva companii (din ce în ce mai multe) prin care fiecare își poate afla oarecum originile. Obsesia s-a legat și mă bîntuie mai abitir de anul trecut, după ce am citit în The Washington Post povestea unei femei care și-a făcut un asemenea test. Rezultatul i-a dat peste cap povestea oficială a familiei și sentimentul identității construite de-a lungul anilor prin poveștile auzite în casă. În două vorbe: Alice Collins Plebuch știa că provine dintr-o familie de irlandezi emigrați în America și fusese crescută în tradiția catolică a mersului obligatoriu la biserică duminicile, cu mîndria etnică aprigă a tatălui ei moștenită aproape fizic, așa cum moștenești, de pildă, un scrin vechi. Femeia își face un test ADN, își pune rudele apropiate să facă același test și descoperă că tatăl ei fusese schimbat la naștere cu un alt copil și că poartă pe jumătate moștenirea genetică a unei vechi ramuri de evrei așkenazi din Europa de Est. Telenovelă sută la sută.

Sînt cel puțin vreo șase site-uri care fac cu destulă acuratețe aceste teste, iar prețul e undeva între 60 și o sută și ceva de dolari. Living DNA, MyHeritage DNA, National Geographic Genografic Project, Ancestry DNA, 23andMe, HomeDNA. Plătești un kit pe care îl primești acasă, trimiți probele (scuipi într-o fiolă sau îți freci obrajii pe dinăuntru cu bețișoarele alea numite popular „de urechi“) și-ți aștepți povestea. Bine, chestia asta cu așteptatul poveștii nu e chiar atît de simplă, trebuie apoi coroborate niște date, descărcate niște soft-uri care compară baze complexe genetice, dar cam asta e ideea.

Abia aștept să mă trezesc în genetica goală în fața unei povești care va deschide căi nebănuite. Cine sîntem? Și, mai ales, cît contează, în definitiv, imaginea pe care ne-o construim mental despre noi înșine? Va urma. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.