e că majoritatea contribuitorilor ocazionali ai Dilemei au ajuns să se folosească de articolele din publicaţie ca pe un soi de forum deschis (pe net cel puţin) unde îşi postează nelămuririle sau curiozităţile de meserie (sau nu) şi primesc dumiriri. Poate că reuşesc să îi clarific dilema domnişoarei Dobrinciuc.

Motivul pentru care societăţile de tip fantasy sunt unele patriarhale de datorează faptului că întregul gen literar este o amplă reconstrucţie bazată pe istoria reală şi cultura şi civilizaţia Evului Mediu european. Tolkien nu a inventat o mitologie, limbi şi societăţi noi (merit care i se acordă des) ci a adaptat mituri, obiceiuri şi elemente de cultură în general de la civilizaţiile celtice, germanice, slave etc. Structura mitologiei lui Tolkien este identică cu fabulaţiile populare germanice. Martin în mod asemănător a adaptat o viziune a lumii medievaliste europene, lucru cât se poate de evident. Ori sursa inspiraţiei este o lume profund patriarhală. De fapt, cu excepţia berberilor, a bascilor, a câtorva comunităţi din Sardinia şi a popoarelor mai exotice din Africa şi Asia (a se înţelege că majoritatea nu au împărţit teren geografic comun cu europenii şi nu au trecut prin aceleaşi experienţe istorice profund masculinizate) exemplele de societăţi matriarhale se cam pierd în negura mileniilor până cel puţin în preistorie unde, curios, matriarhatul prima uneori în faţa patriarhatului (deşi, culturile bazate în jurul Zeiţei Mame în preistorie aparţineau unor societăţi matristice, ar preciza Maria Gimbutas aici, care a ales să nu folosească termenul matriarhale, dar divaghez aici).

Adevărul este că masculul este codat genetic în cazul speciei umane să ofere protecţie. Este un "1 up" pe care l-a avut dintotdeauna şi care nu poate fi şters de nicio convenţie feministă şi de nicio urzeală matriarhală a tronurilor. Deci explicaţia distribuţiei autorităţii în favoarea bărbatului unii ar argumenta că este evoluţionistă. Însă omul este o fiinţă socială şi inteligentă, nu totul se centrează în jurul forţei fizice şi a capacităţii de protecţie, de unde problema firească a statului femeii, care nu este inferioară din niciun punct de vedere la capitolul ăsta, este una pertinentă. O raţionalizare primitivă ar suprapune inteligenţa şi statutul social cu fizicalitatea. Superioritatea masculină provine din nevoia primară de a proteja, de unde şi latură fizic agresivă a bărbaţilor (vorbesc la modul relativ aici), şi înclinaţia războinică. Iliada este povestea unor bărbaţi care încercau să protejeze o femeie de alţi bărbaţi. Glumesc aici, evident. Pentru a-ţi explica de ce seamănă atât de mult Game of Thrones cu The Tudors, trebuie să înţelegi că istoria şi fantezia nu diferă cu nimic. Una e sursă de inspiraţie pentru a doua, iar regulile sociale din prima servesc ca model pentru societatea celei de-a doua.

Nu e nevoie să întrebi în Dilema Veche, forumul Softpedia cred că ar fi fost de ajuns.