Numai pentru abonati

Cezar PAUL-BĂDESCU | Cultura pe sticlă

Mititei, bere şi distracţie la maxim!

Am auzit invariabilele vorbe culese de la popor: despre cum merg micii cu berea, în cazul masculilor dezbrăcaţi în natură, sau strigăte de genul „Foarte tare! Distracţie la maxim!“, în discoteci

 
4 comentarii 2366 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 325, 6 - 12 mai 2010

ce naște pisică, șoareci mănâncă...

Suntem o generație a căror părinți mergeau de 1 Mai la defilare cu uzina, după care încheiau ziua cu secretarul de partid în frunte, la bere și mici. Aveau grijă comuniștii să fie deschise toate birturile și să fie ”stropite din plin” cu muzică patriotică și populară la final. Ei bine noi, copii lor, ne-am cumpărat Logan prin programul Rabla și împreună cu pătura cadrilată și cu micii cumpărați de la capitaliștii Kaufland, îi facem în ciudă zilei de 1 Mai comuniste și ieșim să vandalizăm natura (ce o fi aia ?) și în consecință dăm subiecte televiziunilor noastre, cu prezentatoare în formă de ”esca”...:))))

Distractie

Iata un cuvant de care mi-e groaza si lehamite, in acelasi timp, De ce? Pai, pentru ca nu il inteleg. Distractia a devenit leit-motivul unei generatii esuate. Ce vrea sa zica el, cuvantul? Adica tinerii patriei ce vor a zice cand spun ca se distreaza la maxim? Vreau si eu o reteta, un sfat....Cum naiba poti sa spui despre tine " imi place sa ma distrez"? Aceste mici accese de zabauceala din cluburi sau cafenele, aceasta exhibare de fitze gretoase si maniere deplorabile, starile coclite ale tinerilor nostrii in zilele de sarbatoare nu cumva ar trebui sa ne framante pe noi, astia mai batraiori? Gusturile lor pentru "distractie" ieftina, gusturile lor pentru muzica imbecila, valorile lor stalciate si cu totul confuze nu inseamna oare esecul nostru total? Faptul ca intre noi si ei se intinde desertul nu e o proba irefutabila ca ei se strica si noi asistam habarnisti la scufundarea noastra ca neam?
Ajung sa ma intreb astea pentru ca vad ca multi dintre ei nu vor sa traiasca cu adevarat. Prea putini dintre ei pot raspunde la intrebarea " dar eu de ce traiesc?" - Eventualul lor raspuns ar fi : ca sa ma distrez!
Ma intreb, oare am mania exagerarii sau lucrurile chiar au plecat la vale?

bravo, razvan

excelent scris, ai pus degetul pe ceea ce imi irita subconstientul de ani de zile, din copilarie. niciodata nu am putut sa inteleg consistenta acestui cuvant, distractie, asa cum este el emis de tineri de vreo treizeci de ani incoace. un fel de gaunosenie psiho-emotionala, o excitatie dementa , o clamare viguroasa si aroganta a unui fel de sanatate si energie trupeasca suprapusa pe o suspendare a contactului cu adevarul si realitatea.

limba de plastic

... la care adaug : Sa traiti bine !

PUBLICITATE

 

Un festival al culturii române

Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.

citiţi

Cu ochii-n 3,14

De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)

„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)

În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI