Scormonind cu ani în urmă prin biblioteca bunicii, am dat de o carte cu venerabila vîrstă de 90 de ani. Exemplarul se ţine bine şi acum, cu foi ferme, încă lucioase şi bine legate. Are peste 300 de pagini, conţine 18 povestiri umoristice despre evrei, în special despre cei din Ucraina, şi a apărut la Iaşi, oraş în acea vreme zguduit periodic de agitatori antisemiţi precum A.C. Cuza sau Corneliu Zelea Codreanu. Autorul este el însuşi un evreu, Şalom Alechem, emigrat din URSS la New York, dar care a continuat să se inspire din locurile în care a trăit. „Rusia ţaristă cu arbitrariul, corupţia, teroarea, cu nesiguranţa zilei de mîni şi starea de permanentă teamă, e de obicei cadrul acestor scene însufleţite şi pline de mişcare ale vieţii evreeşti”, scrie Octav Botez în prefaţă.

Printre cele 18 povestiri, una este despre şah. Se ştie că URSS a fost cea mai mare forţă şahistă a vremii sale, dar şahul a fost foarte popular încă din timpul ţarilor. Lucru evident şi din cartea lui Şalom Alechem. Povestirea „Şah la Ţar” este despre un ceasornicar ale cărui performanţe la şah ajung să îi stîrnească ţarului curiozitatea. Povestea ceasornicarului e spusă de nepotul său, şi el molipsit puternic de joc. Iată cum e descris nepotul: „Rubinştein e un pasionat şahist. De dragul unei partide de şah e în stare să meargă pe jos zece poşte, să nu mănînce, să nu bea, să nu doarmă o noapte - îndrăcit jucător de şah! Despre jocul seu de şah circulau tot soiul de anecdote: că joacă singur cu el însuşi nopţi întregi în şah; că s’a divorţat de trei neveste din cauza şahului; că într’un rînd a fost condamnat la trei ani închisoare din cauza şahului. Într’un cuvînt unde-i Rubinştein, acolo e şah şi unde-i şah, acolo-i Rubinştein! Şi lui Rubinştein îi plăcea să se vorbiască de şah dupăcum îi place unui beţiv să se vorbească de un păhăruţ de rachiu bun.”

Şalom Alechem a auzit probabil de un şahist evreu foarte puternic de la sfîrşitul secolului 19 şi începutul secolului 20, Akiba Rubinstein, de unde e posibil să se fi inspirat cînd a ales numele personajului său. Rubin Rubinştein, bunicul povestitorului, ajunsese foarte vestit pentru talentul său; la el veneau să joace o partidă de şah „boeri, conţi şi magnaţi”. Într-o bună zi, în faţa casei sale sărăcăcioase a oprit „un tarantas” (un fel de şaretă) din care a coborît un ins „plin de decoraţii din cap pînă în picioare, însoţit de doi slujitori”. Omul se dovedeşte mai tîrziu a fi guvernatorul regiunii, care însă ia bătaie de la ceasornicar în toate partidele jucate. Nu după mult timp, ceasornicarul e ridicat de acasă de doi jandarmi şi trimis în lanţuri tocmai în capitala imperială, la Petersburg. Nimeni nu ştie de ce şi nici lui nu i se spune nimic. Orăşelul strînge bani pentru mituirea autorităţilor, dar degeaba. „Banii s‘au luat, dar de făgăduit ca să se facă ceva pentru bunel era imposibil, căci au dat a înţelege de ce e cu neputinţă. Iată cum, de pildă: un tîlhar sau un alt făptuitor de rele se poate lesne scoate cu bani. De ce? Pentru că se ştie că e un tîlhar care a furat cîţiva cai, sau un criminal care dat foc unei case, dar o fiinţă ca Rubinştein, au zis ei, cari n‘a furat, n‘a dat foc - cine ştie ce fel de făptaş e? Poate că e un politiceschii, adică un făptaş politic? Pe vremea aceea, un politiceschii era mult mai rău decît un criminal care ar fi ucis o întreagă gubernie! Ca să stărui pentru un făptaş politic era o grozăvie! Cuvîntul politiceschii nici nu trebuia rostit tare, ci în şoaptă şi prin întunerec, cu toate că Rubin Rubinştein, ceasornicarul, habar nu avea de politică!”

Pînă la urmă, misterul se lămureşte. Nu a fost vorba de vreo răzbunare a guvernatorului pentru partidele pierdute la ceasornicar. Doar că acesta i-a povestit ţarului, iar ţarul a vrut să îl cunoască pe şahist. Rubinştein termină periplul de cîteva luni de acasă pînă la Petersburg, este scos din celula în care a stat cîteva zile în capitală, e spălat bine, instruit să se poarte şi prezentat la curte. „Omul cu barbete, care nu era altul decît Ţarul Nicolae, l-a străpuns cu privirea şi l-a întrebat cîţi ani are.

Bunelul: Cincizeci şi şapte.

Ţarul: Unde ai învăţat să joci şah?

Bunelul: Asta se învaţă uşor la noi.

Ţarul: Se spune că ieşti cel dintîi şahist din ţara mea!

La aceasta, bunelul meu Rubin Rubinştein a vrut să îi răspundă: «Mai bine n‘aş mai fi fost cel întăi şahist la Tine în ţară, că nu astfel se tratează pe un şahist celebru pe care Ţarul doreşte să-l vadă». Dar Ţarul deja a făcut o mişcare cu mîna, generalii au sărit în sus, jandarmii l‘au scos pe bunic în curte, iar din curte a fost pus în libertate.”

Diagrama săptămînii

Soluţia diagramei 103 de mai jos, în care albul mută şi cîştigă, va fi publicată săptămîna viitoare. Soluţia diagramei de data trecută: 1. Nf6! Nxf6 2. e5! Cxd3 3. exf6 Cf2+ 4. Rg1 Ch3+ 5. gxh3 Dc5+ 6. Rf1 Nc4+ 7. Re1 De5+ 8. Ce2 Dxf6 9. Dxf6 cu cîştig.

Ionuţ Iamandi este jurnalist la Radio România Actualităţi.

Foto: Evrei jucînd şah, sec. XIX / Wikipedia.