Un anunț sec primit pe e-mail în calitatea mea de abonat la serviciul de newsletter de la BBC: „Începînd cu 7 aprilie, vom înceta să mai trimitem alerte de breaking news”. Explicația era sumară și nu ocupa nici măcar un rînd. „Am examinat atent felul în care transmitem știrile de tip breaking news și am decis să întrerupem acest serviciu”, suna motivarea BBC-ului.

Nu știu ce anume a determinat decizia BBC-ului, cum au sunat argumentele pro și contra din ședința în care s-a luat decizia sau ce dispute mai largi sînt în mass media britanică legate de breaking news. Ce știu ca utilizator este că în urmă cu mai mulți ani, serviciul mergea ceas. Era prin 1998-2000, pe vremea cînd director la online era Nigel Chapman. The Guardian, The New York Times, nu mai spun de The Telegraph, se uitau la ce făcea BBC-ul în online “ca la maşini străine”. Ulterior însă, şi serviciul de newsletter (şi parcă pe undeva şi site-ul de ştiri) au început să șchioapete. Erau zile întregi în care nu primeam niciun e-mail, pentru ca într-o zi să primesc trei deodată. De parcă nu exista o regulă, ci doar un editor mai harnic pe tură sau, după caz, altul mult prea scrupulos. Sau primeam alerte pe subiecte minore, care doar pe britanici - și nici pe ei mereu în marea lor majoritate - îi puteau pasiona. Sau primeam alerta la minute bune după ce alții o dăduseră. Din lider neconstestat în domeniu, BBC-ul ajunsese a cincea roată la căruță. E adevărat însă că de ceva timp, e-mailurile începuseră să se stabilizeze, să se cadențeze și să aibă consistență. Și deodată: bum! Se desființează.

Recunosc că breaking news-ul pe e-mail de la BBC îl foloseam nu numai în calitate de consumator de știri, ci și la serviciu. Bun-rău cum era, reprezenta prin simpla lui prezență o decantare editorială. Te puteai baza pe el în sensul că erai sigur, cînd îl primeai, că s-a întîmplat ceva important în lume. Că îl foloseai sau nu în fluxul propriu de știri, în funcție de audiența ta, era altă poveste. Ce conta era că știai de știre și te orientai mai repede și mai bine. Plus că între emițătorii de alerte de limbă engleză, BBC-ul este mai apropiat de noi decît trusturile americane. Pe scurt, lumea e mai săracă acum, în acest domeniu, decît era înainte. Și sînt curios într-adevăr să aflu ce a stat la baza deciziei conducerii BBC. Pot fi cauze administrative sau legale. O fi apărut o lege nouă privind folosirea adreselor de e-mail ale abonaţilor. Sau o fi vorba de impactul reţelelor de socializare: poate că BBC-ul a considerat că e suficient să posteze doar pe Twitter, pe contul propriu intitulat chiar aşa, @BBCBreaking. Pot fi, desigur, motivele editoriale pe care le-am evocat. Nu e uşor de legiferat în domeniul breaking news. Cînd o ştire e breaking news? Dincolo de ştirile evidente - demisiile răsunătoare, catastrofele sau deciziile mari, anunţate sau mai cu seamă neanunţate - unde te opreşti cu ştirile de breaking news? Intră şi destul subiectivism într-o asemenea alegere. Şi ar mai fi poate şi un posibil motiv cinic. Cînd nimeni nu îşi mai bate capul cu ce e şi ce nu e breaking news, ce rost are să mai ţii la etichetă?

Pentru că, privit de pildă din perspectiva presei românești, dispariția alertelor de breaking news reprezintă un fel de pagubă-n ciuperci. Nu există niciun corespondent local pentru acest serviciu de la BBC. Nimeni pe piața autohtonă nu oferă în domeniul știrilor interne ceea ce oferea BBC-ul în domeniul știrilor externe. Nu spun că nu există serviciul de newsletter și în România. El înseamnă însă de multe ori spam cu titlurile noi apărute pe cutare site. Nicidecum o selecție severă de știri, o atenționare promptă și competentă că s-a întîmplat ceva important. La noi, serviciul de newsletter de tip beaking news este informație nesortată, deseori reciclată, turnată repede în capul posesorului de e-mail lăsat să se descurce cum poate, inclusiv uneori cu însăşi verificarea știrii. Dincolo de alertele pe e-mail, pe terenul mai larg al știrilor de tip breaking news, debandada este și mai mare. Sînt televiziuni care o țin în breaking news de dimineața pînă seara, iar peste noapte dau și breaking news în reluare. Nu evenimentele impun ce e breaking news și ce nu, ci editorii de jurnal. A ajuns breaking news și simpla venire a unui invitat la emisiune, înainte ca acesta să fi scos cel mai mic sunet. Ba am văzut și o întreagă emisiune prezentată ca breaking news pentru simplul motiv că televiziunea decisese că e… „o ediție specială”. Acum vreo 70 de ani, estul Europei era bîntuit de imaginea soldatului rus care nu mai văzuse ceasuri de mînă şi care de aceea jefuia oamenii de astfel de ceasuri şi le purta fascinat, cîte trei-patru pe fiecare braţ. Aşa şi noi cu breaking news-ul. Ne îmbrăcăm cu ele de sus pînă jos, că de-aia ne-am făcut atîtea televiziuni.

Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități.