Șahul ucrainean
În articolul de data trecută scriam că șahul polonez s-a afirmat înaintea Poloniei însăși, dar ce să mai spun acum de șahul ucrainean? Abia și-a cîștigat independența, în 1917, și după nici doi ani, Ucraina e preluată de bolșevici care o pun plocon în nou apăruta URSS. Statul ucrainean ca atare apare abia în 1991, după căderea comunismului în Rusia.
Dar indiferent de context, ucrainenii au avut mereu șahiști de mare calibru. Și ca și în cazul polonez, poziționarea teritoriului ucrainean pe cordonul evreiesc menționat în articolul „Șahul polonez” a avut un rol benefic pentru șah.
În perioada clasică, Efim Bogoliubov era unul dintre cei mai puternici șahiști ai lumii. Născut la Kiev în 1889, apucase să cîștige cîteva turnee și campionate în întinsul imperiu țarist. Dar în august 1914, pe cînd juca la Mannheim, izbucnește primul război mondial, Germania îi declară război Rusiei și îi reține pe cei 11 șahiști „ruși” din turneu. Printre cei reținuți era și viitorul campion mondial Alehin, căruia i se permite pînă la urmă să se întoarcă acasă. Bogoliubov („cel iubit de Dumnezeu” în rusă) rămîne în Germania, unde se însoară și va rămîne restul vieții. Perioada de vîrf a carierei sale e în interbelic. Atunci cîștigă turneul de la Kissingen (1928), înaintea unor jucători precum Capablanca, Nimzovici și Tartakower, și joacă două meciuri pentru titlul mondial cu Alehin, în 1929 și 1934, dar le pierde pe ambele.
Isaak Boleslavski este un alt șahist ucrainean de frunte; era să devină șalanger la titlul mondial, dar a pierdut ultimul meci de calificare în fața unui alt conațional de-al său, David Bronstein. De origine evreiască, Bronstein avea să se însoare ani mai tîrziu cu fata prietenului său Boleslavski. Bronstein a jucat cu Botvinnik în 1951 un meci pentru titlul mondial. Meciul s-a terminat la egalitate, caz în care regulamentul prevedea că titlul e păstrat de deținătorul lui. A fost cea mai mare ocazie a șahului ucrainean din perioada sovietică de a avea un campion mondial, lucru care avea să se întîmple însă doar după dezmembrarea URSS-ului.
Din perioada sovietică, sînt mai mulți șahiști ucraineni care ar merita menționați. Este Efim Geller, născut la Odesa, tot de origine evreiască ca și Bronstein. El a fost cotat numărul doi mondial în 1963, și a intrat în Top 10 jucători ai lumii în multe perioade, începînd cu anii ‘50 – ‘60, în 1973, între 1975 și 1977 și din nou între 1979 și 1980. Geller are de asemenea un scor pozitiv la mai mulți campioni mondiali, Mihail Botvinnik +4 −1, Vasili Smîslov +11 −8, Tigran Petrosian +5 −3, Bobby Fischer +5 −3. La Harkov, fostă capitală ucraineană, s-a născut Mark Taimanov. Șahist redutabil, el a rămas însă în istorie mai degrabă prin contraperformanța din meciul candidaților cu Fischer, pe care l-a pierdut cu 6 – 0. Alexander Beliavski din Lvov a fost de patru ori campion al URSS și în 1984 unul dintre candidații la titlul mondial. A fost oprit atunci de steaua în devenire Garry Kasparov, care l-a învins cu 6 – 3 în meciul din 1983.
După 1990, șahul ucrainean l-a avut pe legendarul Ivanciuk, numărul doi mondial pe listele FIDE din iulie 1991, iulie 1992 și octombrie 2007. Pavel Eljanov este un alt șahist de top important din Ucraina. De-o seamă cu el este Ruslan Ponomariov, care a și ajuns campion mondial, însă într-un format considerat mai puțin reprezentativ. Tot din Ucraina este și cel mai recent șalanger la titlul mondial, Serghei Karjakin din Simferopol, care însă a renunțat la cetățenie în favoarea celei ruse pe fondul crizei din Crimeea.
Diagrama săptămînii
Soluția diagramei de data trecută: 1. g8C!, însă nu orice cal, ci cal negru. Zukertort profita la indicarea soluției de faptul că regulamentul prevedea ca pionul să poată fi transformat în orice piesă, cu excepția regelui și a pionului însuși. Regulamentul nu se referea însă la culoarea piesei, așa că albul a transformat pionul în… cal negru.
Soluția diagramei 96 va fi publicată săptămîna viitoare.
Ionuţ Iamandi este jurnalist la Radio România Actualităţi.
Foto: Efim Geller în 1973, pe cînd încă se mai putea fuma la masa de joc. Sursa: Wikimedia
