Planul Marelui Dragon
S-a întîmplat în 1974, la Kuala Lumpur, capitala Malaieziei. S-au întîlnit acolo reprezentanți din Japonia, Filipine, Singapore, China și țara gazdă pentru a stabili cum și în cît timp asiaticii prind din urmă restul lumii și eventual preiau inițiativa în șah. Dato Tan Chin Nam, șef al federației malaieziene de șah dar și un potent om de afaceri, și-a impus punctul de vedere: nu țara sa, nici Japonia și nici o altă țară asiatică nu are șanse mai mari decît China pentru a deveni o forță a șahului mondial. Așa s-a născut Planul Marelui Dragon. 40 de ani mai tîrziu, aproape unul din zece șahiști din Top 100 este din China. Iar la feminin, China are, de săptămîna trecută, cele mai multe campioane mondiale la șah.
Tan Zhongyi o cheamă pe noua campioană mondială. N-a auzit multă lume de ea, nici măcar în rîndul șahiștilor. De fapt China este ca o gaură neagră în șah. Nu prea se știe ce turnee se joacă acolo, cine participă. Se știe doar că din cînd în cînd, cîte un chinez necunoscut, cu rating mic, apare deodată într-un turneu occidental și cîștigă partidă după partidă, răsturnînd toate pronosticurile hîrtiei. Așa și cu Tan Zhongyi. Ea nu era cea mai bine cotată chinezoaică în turneul pentru titlul mondial, era abia a treia. Iar din cele trei, niciuna nu era de fapt cea mai bună chinezoaică la șah; aceasta, pe numele ei Hou Yifan, nici măcar nu a jucat la Teheran.
Dar să și numărăm, căci am zis mai sus că acum China are cele mai multe campioane mondiale la șah. Prima a fost Xie Jun, în 1991. Apoi a urmat în ordine Zhu Chen, în 2001, Xu Yuhua, în 2006, Hou Yifan, în 2010 și cum am anunțat deja, Tan Zhongyi în 2017. În total, cinci șahiste. Rusia (incluzînd și perioada sovietică) are trei șahiste, iar dacă o punem la socoteală și pe Vera Mencik, prima campioană mondială din istorie, patru. Ucraina are și ea trei, Georgia (cu Nona Gaprindashvili și Maia Ciburdanidze), două, iar cîte una Ungaria și Bulgaria. Ca observație în treacăt: cea mai bună șahistă din toate timpurile, unguroaica Judith Polgar, nu s-a obosit să cîștige titlul mondial feminin. A făcut-o în schimb sora ei, Susan, în 1996.
E adevărat că la prima vedere, Planul Marelui Dragon a scos la iveală mai curînd dragonițe decît dragoni. Dar în spatele șahistelor din China stau de fapt antrenori-dragoni care au jucat cu destul succes în anii ‘90 sau la începutul anilor 2000. Diferența de performanță între șahistele și șahiștii chinezi, chiar dacă e sesizabilă, mi se pare nesemnificativă, mai ales în comparație cu perfomanța de ansamblu a șahului chinez în raport cu restul țărilor, mai puțin cu India. În plus, popularitatea șahului în China e încă foarte departe de cea a șahului chinezesc tradițional (xiangqi) și a go-ului (weiqi). Pînă în 1986, federația chineză de șah era un departament al federației de xiangqi. Potrivit unor surse, în China sînt "doar" cîteva milioane de șahiști amatori și cîteva sute de mii de jucători legitimați. Așa că potențialul Chinei în domeniu e încă la cote foarte înalte; dragonul nu s-a înălțat la altitudinea maximă.
Mai interesantă este însă implicarea guvernamentală în avîntul șahului chinezesc. Are ea aceeași natură cu cea din defuncta URSS, cînd succesele șahiste erau folosite pe post de dovadă a superiorității societății comuniste? Cine sponsorizează cluburile și turneele de șah din China? Partidul? Subsidiara care ansamblează telefoane iPhone la Shanghai? Cum e să fii șahist profesionist în China - și aici nu mă refer la Hou Yifan, care are statut internațional, ci de exemplu la un șahist decent, care în Occident ar putea să trăiască din predarea șahului și scrierea de cărți de specialitate? Sînt convins că răspunsurile la asemenea întrebări ar face un reportaj pe cinste de la fața locului.
Diagrama săptămînii
Soluția diagramei 49 va fi publicată săptămîna viitoare în cadrul rubricii online „În alb și negru“.
Soluția diagramei 48: 1. Da3+! Rg8 2. Ce7+ Rf8 3. Cg6++ Rg8 4. Df8+! Txf8 5. Ce7#.
Ionuţ Iamandi este jurnalist la Radio România Actualităţi.
Foto: Tan Zhongyi (China), campioană mondială la șah, Teheran, 2017. Sursa: fide.com/David Llada.
